Ești blogger? Vrei să te faci cunoscut, să fii citit de câteva mii de persoane zilnic și să îți fie comentate articolele de cel puțin 10% dintre cei care îți văd blogul? Ai încercat câteva metode, dar nici una nu ți-a reușit? Înseamnă că scrii prost. De fapt, nu scrii prost, dar nu scrii ce vrea lumea. Vrei să știi ce vrea lumea?

yuno_read_my_blog-570x427

Lumea vrea sex. Lumea vrea violență. Lumea vrea să înjuri, să îți bagi și să îți scoți, să le dai unora ce nu le-ai da altora, să mănânci doar ceea ce nu trebuie și ce vine din Turcia, să lovești, să arunci cuțite tăioase în oricine, fără să îți pese nici de mumă, nici de ciumă. Dar lumea mai vrea ceva. Vrea să fii romantic. Să scrii ideatic. Să scrii siropoșenii scârboase, pe care nici măcar tu să  nu le crezi. Să le confirmi lucruri pe care ei vor să le creadă, dar despre care prietenii lor le spun că nu există. Spre exemplu, cititoarele tale vor dori să le spui că ele pot fi cele mai bune prietene ale unui băiat, fără ca el să aibă vreo intenție, alta decât amiciția cu ea. Dacă le spui asta, te vor vedea ca pe un Mesia, ca pe o cireașă din vârful tortului sau ca pe o muscă așezată pe vârful grămezii de  … lapte. Să nu cumva să îndrăznești să spui altceva, cum că o fată poate fi cea mai bună prietenă a unui băiat doar dacă arată nașpa sau e pe invers. Ele vor spune că sigur există și băieți care nu au intenții proaste. Sigur că nu există așa ceva! Doar dacă au prietenă sau soție! Dar și atunci, tot vor aprecia faptul că amicele lor arată bine. Așa că scrie despre dragostea perfectă, aia care nu există nici măcar în filme. Scrie despre tot ce vor să audă oamenii, chiar dacă nu e adevărat. Iar după ce termini, du-te la baie, dă-ți două palme, aruncă-ți niște apă rece peste ochi și întreabă-te „De ce dracu’ am scris eu un asemenea bullshit?”. Apoi bucură-te de cele 5 minute de celebritate.

Vrei să scrii? Vrei să îți faci blog? N-ai nici o șansă dacă nu te încadrezi în tipare. Vei fi doar un pește mic, într-un ocean plin de cei ca tine, ca mine și ca următorul. Sunt doar câțiva mai mari, rechinii, cum îmi place mie să le spun, și ăia nu te bagă în seamă. Îi doare pe ei undeva de tine, debutantule. Nu îți face griji, debutant și novice ești și dacă scrii 3 articole pe zi, și dacă ai 1000 de cititori pe zi, și dacă domeniu web cumpărat, și mai ales dacă scrii pentru tine. Nici unul nu îți va da atenție. Poate doar de fațadă, pe la vreun blog meet sau ceva, îți vor strânge mâna și îți vor ura ”succes” printre dinți. În rest, fiecare se gândește la cum să îți exploateze slăbiciunile, astfel încât să devină el mai cunoscut. Ba mai mult, majoritatea sunt atât de ocupați să se certe între ei și să își facă zeci de rânduri de review și să se atace unul pe altul, încat nici nu mai știu că există și alții în lumea asta. Ca să nu mai spunem că mulți nu mai știu de ce scriu! Parafrazând-o pe scriitoarea Claudia Golea, mulți sunt niște bărboși fără ouă!

Chestia e că trebuie să scrii de plăcere. Când începi să scrii pentru bani, începi să scrii prost. Începi să scrii publicitar și să te gândești doar la faptul că dacă nu te încadrezi în cerință, nu îți mai primești salariul. Și atunci devii un anonim. Un anonim cunoscut, dar tot un anonim. Pentru că nimănui nu îi va mai păsa de tine, atunci când îți vei termina benzina. Scrisul nu e o chestie care rămâne toata viața lipită de tine. Azi scrii, pentru că ai idei. Mâine s-ar putea să nu le mai ai! Scrie pentru că îți place să scrii și pentru senzațiile pe care ți le dă scrisul. Nu gândi atunci când scrii, pentru că vei descoperi că te limitezi și te cenzurezi de-aiurea. Scrie pentru că ai chef, nu pentru că vrei să fii citit. Blogurile sincere nu vând. Dar sunt ale dracului de bune!

Anunțuri