1450820_10201080577871912_20606411_nDespre Laurențiu Iordache recunosc că am auzit abia acum câteva zile, când povestea sa a fost publicată într-un cotidian local. Mereu am apreciat arta fotografică, pentru felul în care artistul, în speță fotograful, reușește să surprindă detaliile pe care alții nu le văd nici măcar cu ochiul liber. Călătoria lui Laurențiu spre Groenlanda este o “poveste frumoasă în jurul acestor copaci care parcă au vrut să rămână de referință pentru mine, pentru Galați și de ce nu, pentru România – o țară deosebit de frumoasă”.

A fost trimis în Groenlanda datorită unei fotografii de pe Dunăre, pe care o puteți vedea AICI. “Premiul a fost de fapt  o aventură de 10 zile prin Islanda spre  Groenlanda unde să putem întâlni, vedea și simți cultura, viața și natura  într-un loc înghețat dar cu vizibile semne de primăvară, perioada cea mai bună pentru a vedea Aurora boreală”, povestește Laurențiu.

Când i-am văzut fotografiile, primul meu gând a fost să îl contactez și să îl intervievez. Așa că l-am căutat, l-am întrebat dacă ar fi de acord să vorbească cu mine despre aventura sa și, spre mirarea mea, a acceptat! Iată scurta noastră discuție:

1.Cum ați descoperit că vă place arta fotografică și ce v-a îndemnat să alegeți acest drum în viață?

Nu pot spune că am descoperit-o. Mi-a plăcut imaginea dintotdeauna. Alegerea am făcut-o relativ ușor, resursele erau problema. Acum internetul te propulsează instant pe orice domeniu, însă cu  10-15 ani în urmă aveam la dispoziție doar cărți.Am ales fotografia pentru că ” m-am riscat” să fac ce îmi place să fac,  dincolo de sistemul ( super  idiot) de învățământ care nici în ziua de azi nu are oameni care să-ți dea direcții în carieră.

2.Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, o fotografie reușită?

E simplu, cel puțin pentru mine. Fotografia reușită e cea pe care o pot privi de mai multe ori și să îmi placă la fel de mult.

3.În urma unui concurs de fotografie, ați câștigat o excursie în Groenlanda . Povestiți-mi, vă rog, din experiența de acolo.

Aici este fotografia ce a fost aleasă din sute  de fotografii, pentru a mă trimite spre Groenlanda, un capăt de lume pentru unii și cred că pentru ei, inuiții, de fapt un început de lume.  Pregătirile minuțioase m-au dezarmat dar, în final, am primit suport și ajutor din mai multe părți așa că cei mai  mulți parteneri au fost oamenii, familia, prietenii și câțiva fotografi (ceilalți mă invidiau. Am glumit). Așa că de la Nikon România am primit un D600 pentru a face și câteva filmări și ca să pot avea suficient loc pentru 2 camere și mai mult de 5 obiective, F64 mi-a furnizat un Tamrac Expedition 7x și Joby GorillaPod Focus Kit Ballhead X mic și flexibil care nici nu vă imaginați cât e de util; efectiv îl așezam pe orice suprafață și era gata de filmat sau pentru fotografiat noaptea. Eu folosesc Vanguard Alta Pro 283CT, un trepied de carbon și dacă tot a ajuns și la F64 noul cap de trepied Vanguard GH-300T, l-am luat la testat.

Cu 10kg în spate și 30 pe troller am pornit spre Islanda. Cum era și normal, prima oprire am făcut-0 la ”vinovatul” ce a blocat traficul aerian în Europa în 2010 – Vulcanul Eyjafjallajökull. O  priveliște selenară unde vântul și roca vulcanică domnește. În orice secundă se poate ivi soarele sau  poate începe să plouă. Totul e dominat de rocă și mușchi ce îmbracă ca o manta bolovanii formați de lavă.

Ne-am echipat de la un magazin de profil cu haine și mai  groase, am luat un avion privat și dupa 2 ore de zburat, frumusețile înghețate au început să apară odată cu coborârea altitudinii avionului. E o mare dorință pentru noi, cei care fotografiem sau filmăm, să surprindem cadre, unghiuri de la înălțime. Ne pregătim de aterizare și căsuțe, parcă din Monopoly, sunt aruncate pe coasta de sud a Groenlandei în Kulusuk, un nod de legătură important în Groenlanda pentru avioane și elicoptere. Fără să avem programată șederea în Kulusuk – știți cum e, nimic nu e la întâmplare – fiind început de weekend a trebuit să rămânem 2 zile aici. Se lasă seara și o vizită în sat nu strică.

Liniștea și scârțâitul zăpezii  face ca totul să pară pustiu, părăsit. Dar, atât de calde sunt culorile ce parcă domină albul, încât simți că totul se transformă în basm, în poveste de iarnă. Ne întâmpină la intrarea în sat caini… ei sunt cei care se nasc, cresc și trăiesc doar afară. Nici unul nu stă în casă sau orice alt adăpost, doar afară. Oameni și copii țin pasul cu tehnologia ce se regăsește în viața de zi cu zi. Hainele moderne au luat locul celor tradiționale și găsești acces la internet în hotel. Și totuși tehnologia nu a înlocuit și câinii…  Greenland dogs sunt câinii pe care ei îi cresc și cu care conviețuiesc într-o armonie perfectă. După câteva explicații  nefolositoare normal – că doar nu o să învețe cineva să conducă sănii cu câini pe care nu-i cunoaște (ei ascultă doar de stăpân și de alfa- câinele ce conduce grupul) – am încălecat pe sanie și am făcut prima călătorie de câteva ore. Am învățat: Ioo, ioo ioooo!!- adică stânga și arrr, arrr – adică dreapta. La comanda de stop, stăpânul are o comandă proprie pentru câinii lui.

Suficient de înghețați, seara suntem așteptați într-o familie de localnici. La loc de cinste ( în fiecare casă este un perete cu trofee) blana unui urs domină camera de zi. Case simple dar bogate la propriu în obiecte și culori peste tot la interior. Am rămas surprins să văd un ghiveci cu flori naturale; în Groenlanda fauna și flora sunt foarte limitate și foarte des se folosesc plante de plastic prin case. Copaci nu există. Am petrecut un timp plăcut pentru că gazdele au fost primitoare, deși nu ne cunoașteam deloc. La un moment dat, fata lor cea mare a venit la noi cu o “fiară” de doar 4 zile. L-am alintat cu toții și apoi l-a dus la mama lui… afară. Adică în siguranță, pe la -15 grade.  Am continuat vizita la o familie ce ne aștepta îmbrăcată în costume tradiționale. O bătrână și nepoata ei. Același impact l-am avut și aici: cultura împletită cu tehnologia zilelor noastre. Obiecte vechi, tradiționale sau trofee și calculator și LCD într-un colț. Peste tot culori… cât mai multe și mai diverse. Până și tavanul era brăzdat de frunze din plastic. E de înțeles nevoia de culoare, natura în acest mediu fiind atât de ostilă, albul domnind peste tot…. (mai multe despre aventura lui Laurențiu puteți citi AICI).

4.Ce simțiți, atunci când sunteți în mijlocul naturii, cu aparatul de fotografiat în mână?

Primul lucru pe care îl fac este să mă relaxez. Nici o fotografie bună nu s-a făcut cu o minte încordată. Apoi, mă las purtat de ce văd. Încerc să urmăresc detalii, forme, tot ceea ce se armonizează cu lumina pe care o am la dispoziție, dar și cu fundalul!

5.Se poate trăi din arta fotografică în România și, mai ales, în Galați?

Părerea mea e că dacă artisticul nu completează comercialul, arta se transformă în loterie..ai șanse sau nu. Arta  ține de foame sufletului..Eu vând imagine, în special fotografie comercială- asta îmi place- pe siturile de microstock și nu numai. Natura mă încarcă, și din imagini mai și vând, dar nu mă bazez pe asta. În Galați sunt mulți artiști buni care vând imagine -clar în altă parte decât România- dar așa cum am mai zis-o, trebuie să te separi de mulțime, de comun, chiar și de fotografia de eveniment. Sau dacă alegi să faci eveniment și-ți place fă-o excelent și se poate.

6.Ce planuri de viitor are fotograful Laurențiu Iordache?

În momentul când nu ai planuri..urmează să fii în derivă în scurt timp. Și nu e bine deloc. Mi-am propus să realizez și pe partea de video ceva ca și mici seriale, ori cultural ori culinar, dar e cu bătaie lungă. Pe partea de foto am câteva proiecte sociale ( va fi un catalog ) și sper să pot face și cel puțin 1 vernisaj . Tema cred că va fi  Galați-ul, că e pe gustul cât mai multor tipuri de vizitatori. Și cred că un workshop de produs la Galați în Spot Fotoclub, câteva ieșiri în natură  și posibil workshop de produs  și la Nikon România, unde am fost invitat.

7.Ce sfaturi îi puteți da unui fotograf la început de drum?

Sfatul meu este unul simplu: descoperă-ți înclinația – natură, persoane, produs- și focalizează-te pe ea. Întotdeauna vor fi unii mai slabi ca tine  și alții mai buni. Fă imagine bună și vei avea o șansă în plus. Piața este saturată, dar trierea se face permanent și dacă te perfectezi din an în an vei reuși. Și nu uita, tot ce are valoare costă, chiar și imaginea bună. Te costă timp, bani, echipament, etc. Fii dispus să cheltui și uită de varianta „gratis că-i mai ieftin!”. Succes!

Iată și câteva dintre fotografiile lui Laurențiu, din călătoria printre ghețari și zăpezi!

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri