Iana Matei este președintele organizației Reaching Out Romania, care a salvat peste 400 de copii și adolescenţi din mâinile traficanţilor de carne vie. Reader’s Digest a desemnat-o pe româncă “Europeanul Anului 2010”, pentru lupta sa împotriva prostituţiei juvenile.

De la o adresă secretă din Piteşti, prin intermediul organizaţiei sale,“Reaching Out”, Iana Matei, la 50 de ani, îşi dedică viaţa pentru salvarea copiilor care cad victime traficanţilor de fiinţe umane.

Indiferent că stă de vorbă cu Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, sau cu una dintre fetele abuzate, Iana transmite şi susţine acelaşi mesaj, şi anume: „Traficul de carne vie nu este deloc în regulă şi ţine de noi să facem ceva pentru a schimba asta”.

1.Doamnă Matei, dumneavoastră ați plecat din România după revoluție. Ce v-a făcut să vă întoarceți pe meleagurile natale, mai ales după ce v-ați făcut un rost în Australia?

R: Am plecat din România, direct din Piața Universității. Am trecut granița ilegal în Serbia, noaptea, doar cu ce aveam pe mine. Am stat 15 zile în închisoare, la Zrenjanin, pentru ca apoi să lucrez ca translator într-un lagăr din Belgrad. Cu ajutorul unor prieteni din țară, am reușit să îmi iau și copilul cu mine, după câteva luni și am plecat în Australia. Acolo am făcut și facultate, am reușit să termin Psihologia. În ’96, am venit în vacanță în Europa pentru 2 săptămâni și mi-am dat seama că locul meu este aici. Acolo, în Perth, începusem să îi ajut pe copiii străzii, dar ce am văzut în Europa m-a făcut să înțeleg că locul meu e aici.

2.Ce ați făcut când v-ați întors în România?

R: M-am întors în București printr-o organizație de voluntariat și am încercat să aplic și aici ce am învățat peste ocean. Am înțeles repede că aș putea să ajut mai mult în Pitești, orașul meu natal, așa că m-am întors acasă după mulți ani. Dar, nimic nu e așa usor. Primarul de la acea vreme mi-a spus, nonșalant, că, în oras, sunt “„12 copii ai străzii şi 13 organizaţii non-guvernamentale care se ocupă de ei”.

3.Cum a început fenomenul “Reaching Out Romania”? Care a fost factorul declanșator?

R: Mi-am dat seama repede că este foarte greu să scot copiii de pe stradă, așa că am decis să combat fenomenul din orfelinate. Am dus “războaie” cu cei de la Protecția Copilului și cu asistenții sociali de pe toată raza județului Argeș. Pentru că deja lumea începuse să mă cunoască în Pitești, am primit într-o zi un telefon de la Poliție în care eram anunțată că au 3 fete care sunt prostituate. Pentru mine, erau doar copii exploatați sexual, forțați, abuzați. Așa am decis să înființez o organizație care să lupte împotriva celor care își bat joc de copii, împotriva acestor adevărați criminali.

 4.Am avut plăcerea de a vă citi cartea “De vânzare, Mariana, 15 ani” și am văzut acolo că ați înfruntat față în față acești traficanți. Cel puțin, pe unii dintre ei. Au ei un profil anume?

R: Din păcate, nu. Traficanții îmbracă multe haine. De la oameni de afaceri prosperi, la alții care, aparent, nu au după ce bea apă. Cu tristețe, spun că am întâlnit și un preot care se ocupa cu așa ceva. Un om al lui Dumnezeu, făcând treaba răului … Dar,indiferent de persoanele pe care le-am întâlnit, am înțeles că eu trebuie să rămân la fel în lupta mea. Dacă eu încep să arăt teamă, atunci fetele care apelează la mine nu ar mai avea încredere. Păcat că nu există voință politică în rezolvarea acestor probleme. Asta se întâmplă și pentru că avem mulți politicieni implicați. Fie sunt clienți, fie traficanți … Cei mai mulți dintre cei care se ocupă de traficul de persoane sunt de etnie romă. Am fost să îi văd pe unii şi la puşcărie. Niciunul nu a spus că regretă. Au şi ei nevoie de psihologi, dar nu voi fi eu cea care îi va ajuta. O singură femeie care a traficat mi-a zis că înţelege cât rău a făcut.

5. Care e cea mai mare nevoie a fetelor în momentul în care ajung la centrul organizaţiei?

R : Nu au nevoie decât să fie iubite şi acceptate aşa cum sunt. De asemenea, să ştie că nu sunt defecte şi că nimic din ce li s-a întâmplat nu a fost din vina lor.

6. Îl vedeti pe Dumnezeu şi rolul Său dintr-o perspectivă diferită, acum, după ce ati trecut prin atâtea experienţe ?

R: Îl văd pe Dumnezeu altfel şi nu ştiu cu ce are legătură asta. Dacă înainte îmi era frică de Dumnezeu, acum ştiu că sunt iertată, spălată. Îl văd cum îşi suflecă mânecile de dimineaţă să se apuce de lucru, dar mă aşteaptă şi pe mine, să lucrăm împreună. Şi în fiecare seară când merg la culcare, Îl văd cum îşi dă ultima suflare şi zice: E pentru tine, Iana!

Mai am şi zile în care fac pe deşteapta şi zic: “Acum, mă descurc eu, hai Tu după mine!”  Dar, aşa cum sunt, El mă iubeşte.

7.Imi puteti da o statistica a traficului de carne vie din Romania? Cât la sută dintre fetele abuzate ajung parte a traficului?

R: Din păcate, nu, pentru că în România nu se interesează nimeni. Conform Institutului Naţional de Statistică din România, avem doar 400 de victime ale traficului de carne vie. În schimb, Interpolul face o estimare între 800 000 şi 2 700 000 de femei şi copii traficaţi în lume. Totodată, se spune că traficul de carne vie este al 2- lea trafic lucrativ după cel al drogurilor.

8:Ati primit premiul “Europeanul Anului”. Ce inseamna pentru dumneavoastra aceasta distinctie?

R: Este … o mare onoare. Când am fost anunțată de acest premiu, am fost, în același timp, uimită și fericită. Înseamnă că munca mea este apreciată. Sper doar să fiu și susținută și să nu duc pe veci o luptă surdă cu acest “Cancer”.

9.Ați mai primit și alte premii?

R: Da, în 2006 am fost declarată „Eroul Anului” de către Departamentul de Stat al SUA, iar în 2007 am primit „Premiul pentru Abolirea Sclaviei” decernat de Camera Lorzilor din Marea Britanie.

10. În ce fel s-ar putea implica oamenii care vor să fie parte din organizatia “Reaching Out”?

R: Pentru cei care se roagă : să facă mijlocire ; mai întâi, să se roage să le frângă Dumnezeu inima pentru fetele astea, aşa cum El are inima frântă. Să se roage pentru fetele de pe stradă, să le scoată Dumnezeu de acolo. Dacă ai darul dărniciei, nu contează ca sunt 2 lei, DĂ!- pentru că pui o sămânţă acolo. Poţi, deasemenea, să mergi să vorbeşti cu ele, pentru că le vezi pe stradă. Roagă-te: „Doamne, deschide-mi ochii să pot să văd !”, şi Dumnezeu te va  ajuta să vezi!

Nici nu mai știe de câte ori i s-a spus că luptă pentru cauze pierdute. Dar din anul 1998, peste 400 de victime ale traficului de persoane au trecut prin centrul de la Pitești și și-au recăpătat încrederea în oameni și în propriul lor destin. Fiecare copil salvat reprezintă speranța că lumea se poate schimba.

În mijlocul răului, Iana Matei continuă să creadă și să slujească binele. Și de cele mai multe ori, să-l înfăptuiască.

Anunțuri