Ați mai auzit până acum de Haiku? Ei bine, dacă răspunsul este nu, vă spun eu ce înseamnă. Haiku este un gen de poezie cu formă fixă, tradițional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabică), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate din 5, 7, respectiv 5 silabe. Haiku-urile trebuie să conțină cel puțin o imagine sau un cuvânt care să exprime anotimpul (kigo) în care acesta a fost scris. De obicei subiectele se referă la natură, plante, flori, insecte, etc:

Viața mea toată:

Frunze purtate de vânt

În prag de toamnă.

                Astăzi, poezia haiku este cea mai populară formă din Japonia, dar este foarte cunoscută și în afara ei. Mulți scriitori englezi sau americani, dar nu numai, și-au încercat măiestria în a compune asemenea versuri. Se apreciază că astăzi numai în Japonia, sunt în jur de 10 milioane de scriitori de haiku, dar majoritatea sunt la nivel de amatori și scriu pentru ei înșiși. Mulți s-au întrebat de ce această formă este atât de populară, atât în Japonia căt și în afară, mai ales că, în încercarea de a compune o asemenea poezie în altă limbă decât japoneza, haiku își pierde definiția – căci în această limbă și doar aici, toate sunetele ce formeaza alfabetul au aceeași lungime, iar toate poemele haiku – implicit – sunt la fel de lungi, pastrând un ritm impus din timpuri străvechi. Însă arta modernă încearcă – se pare – să elimine aceste limite, aceste reguli, lasând liberă imaginația artistului, iar aceștia se concentrează asupra conținutului, nu numărului de silabe. Se poate spune că poezia haiku are un punct forte: și anume că exprimă atât de multe prin atât de puține cuvinte.

                Ca fapt divers, am ajuns pe la târgul de carte ce se desfășoară în orașul meu și am pus mâna pe o carte de astfel de poezii. Sigur, la prima impresie, am râs. Am râs pentru că mi se pare amuzant să scrii 3 versuri prin care să încerci să exprimi o stare. Mai ales că aceste 3 versuri nu au nici rimă, de cele mai multe ori. Par doar cuvinte aruncate fără sens. Iar la școală am învățat că poezia are rimă! Dar, gândindu-mă un pic, parca m-aș apuca și eu de scris așa ceva. La urma urmei, cât de greu poate fi? Urmând regula, ar trebui ca acum să scriu doar poezii Haiku de primăvară, pentru că încă nu a început vara. Până voi reuși eu să scriu, iată câteva care chiar mi-au plăcut:

“arşiţa verii-
florile de nu-mă-uita
în lanuri de grâu”  de Darjan Tanta

Păsări

“uguit ușor
în cuibul turturelei-
pe jos coji de ouă

văzduhul plin de
cântecul ciocârliei –
mâini aspre pe plug

azil de bătrâni –
doar cântecul cucului
mai dă speranțe”  de Nicolae Tomescu

Anunțuri