Ce zi călduroasă. Soarele arde, parcă mai tare decât în zilele precedente. Deși pe cer se perindă câțiva norișori, pierduți de cârdul care a plecat aseară, nu au nici un efect asupra soarelui dogoritor. Orice intrare a soarelui în nori devine, rapid, o amăgire. Un calm dinaintea unei furtuni de căldură. Parcă acum, mai mult ca oricând, oamenii și-ar dori un tsunami de răcoare. Ce paradox. Acum 2 luni, toată lumea plângea dupa zilele călduroase de vară. Iar acum, când ele au venit, toți plâng după răcoarea lăsată în urmă. Oamenii… cine îi mai înțelege?

put_a_smile_on_by_digitalsunsetx

                Nu e prima dată când o vede. De ceva timp, merge în localul unde lucrează ea, doar pentru a o vedea. Sigur, îi place și locul, I se pare intim, comod. Dar ea … ea e ceva mai mult. Ea e picătura de ploaie în deșert. Ea e raza de soare în noianul de frig. Intră, făcându-se că nu o vede, și se așează la masa obișnuită. O așteaptă. De multe ori s-a întrebat ce se va întâmpla dacă va veni altcineva să îi ia comanda. Ce va spune? Ce va face? Va intreba de ea? Dar cum să întrebe, dacă nici nu știe cum o cheamă? Ar putea să o întrebe chiar pe  ea cum o cheamă. Dar îi va spune? Sau îi va râde în nas? Probabil a doua variantă. Cu siguranță, sunt destui care îi cer numele sau numărul de telefon.

                Asta ar face pe oricine să devină defensiv. Mai ales pe ea. I se citește gingășia în ochi. Vine să îi ia comanda cu un zâmbet larg pe față. Dacă nu ar ști mai bine, ar zice că i-a fost dor de el. Ce e drept, a trecut ceva timp de când nu a mai fost să o vadă. Nu că ea ar ști că pentru asta vine. Sau știe? Câte întrebări. Câte enigme.

                Își face curaj. E mai bine să îți pară rau pentru ceva ce ai făcut, decât pentru ceva ce nu ai făcut, nu? Scoate o foaie din geantă și începe să scrie:

                “Bună. Biletul ăsta s-ar putea să ți se pară foarte ciudat. Poate chiar este. Nu am mai făcut asta până acum, așa că și eu îl consider ciudat. Gestul. Și biletul. Poate ai prieten, poate o să mă înjuri, în gând. Sau în față! Mă bâlbâi… Să încep cu începutul, nu? Ar trebui să îți spun cum mă cheamă. Dar daca nu îți spun? Dacă îmi las numele secret? Așa cum nici eu nu îl știu pe al tău, nici tu să nu îl știi pe al meu. Astfel, nici unul dintre noi nu este în dezavantaj. Să zicem că mă cheamă F. Ciudat nume, nu? Dacă tot e ciudat faptul că îți las acest bilet, măcar să am și un nume ciudat. De 3 luni, vin aici cât pot de des. Cred că ți-ai dat și tu seama de asta. Nu am venit mereu singur, pentru că ar fi fost și mai ciudat. Și poate ar fi bătut la ochi foarte mult. Dar acum am venit singur.

                Probabil că mă vei asemui cu un obsedat și vei arunca biletul încă de la început. Dar, dacă vei avea răbdare să citești până aici, sunt convins că vei citi până la capat. Măcar pot să sper, nu? Te-am observat de când am intrat pe ușă prima data. Era o seară de martie, o seară răcoroasă, venită după prima zi mai călduroasă a anului. Mi-ai zâmbit și atunci, dar probabil faci asta cu toți cei care intră aici. Așa că nu am luat în seama. Dar, când am ajuns acasă, mi-am dat seama că mi-a plăcut zâmbetul acela. Că o fi fost forțat sau nu, numai tu știi! Și am decis să revin.

                A doua oară mi-ai zâmbit la fel de frumos, dar zâmbetul semăna cu cel de data trecută. Mi-am dat seama atunci că e un zâmbet uzual , probabil trecut în fișa postului. Nu am mai dat atenție. Dar, am venit singur într-o zi de aprilie. M-am așezat la masă, mi-am scos laptopul și am început sa lucrez. Te-am văzut zâmbindu-mi dinainte să ajungi la masa mea. Zâmbetul ăsta era diferit. Nu mai era ceva uzual. Poate mi s-a părut, ceea ce e și probabil. Sau poate nu.

                Acum, îți las numărul meu. Nu îți mai scriu, pentru că mai ai clienți si nu vreau să te rețin prea mult. Ba da, vreau! Dar nu așa, nu aici, nu acum. Dacă nu mi s-a părut, sună-ma! “

                Pune biletul sub scrumiera de pe masă, pune banii de pe nota de plată în bilet, se ridică și pleacă. Trece o zi, trec două, trece o săptămână. Renunțase deja la gandul că va ma suna. Dar în viață, lucrurile bune vin exact când nu te aștepți. Vibrează telefonul. Buimăcit de somn, ridică micuțul aparat de pe măsuța de lângă pat și deschide mesajul.

                “Nu ți s-a părut. Același loc? Astăzi? E. “

Sursă Foto: http://fc01.deviantart.net

Anunțuri