Salarii mici, taxe imense și stil de viață total diferit de cel de pe hârtie. Cu asta se confruntă profesorii români, zi de zi. Pe lângă toate astea, mai au de-a face și cu studenți care vin la școală pentru a avea de unde să se întoarcă acasă și care le recomandă să „plece odată”, că ei s-au plictisit. Astfel, majoritatea profesorilor au decis să renunțe la etica meseriei lor și să facă din note o marfă. Astfel, prea puțini mai sunt studenții care pot obține o notă pe merit. De fapt, prea puțini mai sunt studenții pentru care notele înseamnă și altceva decât promovarea examenelor.
Începând cu școlile primare și continuând până la nivelul facultăților, elevii plătesc, iar profesorii prestează. În funcție de plată. Dacă la școala primară, plata se face sub formă de „fond al clasei”, la facultate această plată devine „mită” premiere, în adevăratul sens al cuvântului. Ideea e simplă. Vrei să treci, plătești. Nu vrei să plătești, ai două variante. Ori înveți de nota 11 și speri să iei un 5, ori rămâi cu restanță.
Metodele de plată variază, de la profesor la profesor. Dacă unii prefera plicul cu bani, ca în filmele cu gangsteri, unii sunt mai practici și primesc banii la biroul din cadrul facultății. Te duci, ciocănești, îți ceri scuze de deranj, îți expui doleanța și pui bancnotele pe masă. Însă nu doar profesorii sunt vinovați. La începuturile acestor practici, mă îndoiesc că a fost vreun profesor care a zis „cine nu plătește, nu trece !”. Însă, unii elevi, mai leneși de fel, au considerat că o metoda ușoară de a trece este „îmbunarea inimii profesorului” . Așa că i-au dat bani. Și, să fim serioși, pe vreme de criză, cine mai refuză bani? Mai ales atunci când vin așa ușor. În timp, profesorii s-au obișnuit. Iar „puterea obișnuinței” s-a transformat în „puterea obligativității”. Dacă nu dai, nu treci. Dacă dai, poți să nu scrii nimic, pentru că oricum treci. Pentru că diferența între nota 4 și nota 5 este de doar 100 de lei, momentan.
Pentru că am fost student la mai multe facultăți (și am învățat destule), am văzut exact cum se fac lucrurile. Am trecut prin mâinile unor profesori care făceau totul pentru ca elevii lor să rămână cu ceva în cap la ieșirea pe ușa sălii de curs, dar și prin mâinile unor profesori care veneau doar pentru a-și semna condica și a-și lua banii. Iar la final reușeau să își dubleze investiția, știind că studenții sunt disperați să treacă. Nu îmi place să mă laud cu asta, dar am fost nevoit să dau bani pentru a trece. Și am trecut, trecându-mi doar numele pe hârtie. Cu nota 6, chiar. Totul pentru doar 100 de lei, livrare imediată. Dar asta nu e ceva grav. Deja e obișnuință.
Grave sunt alte 2 lucruri:
- Unul dintre profesorii cu vechime în Universitatea „Dunărea de Jos”, intitulat M.I, a fost prins în flagrant acum câțiva ani, luând mită de la o mână de studenți pentru promovarea unui examen. Un reportaj cu camera ascunsă, câteva articole la ziar și cam atât. Profesorul s-a întors liniștit la muncă și la practicile care l-au consacrat. Acum, el este ușor de recunoscut în facultate. Când întrebi de el, toți studenții știu să răspunda în felul următor : ” Aaa, treci ușor la el. Dai 100 de lei și gata. Examenul e asigurat!”.
- Același profesor a decis să treacă la alte…practici. În funcție de suma de bani încasată la examen, decide dacă studentul trece în sesiunea respectiva sau în sesiunea de restanțe din toamnă. Pentru 100 de lei, 5-ul e asigurat pe loc. Pentru 50 de lei, 5-ul e asigurat doar în toamnă. Corect, nu? Vrei rapiditate, plătești mai mult.
Ce mai rămâne după toate astea? Rămâne ca, după ce ne luăm diploma, să cerem nota. De plată !
da, interesant … unii isi fac treaba altii nu,deci …. acum NU vreau sa dau vina pe Romania, insa cei care ne conduc au o mare parte din vina..parerea mea 🙂
e cu dus intors. Cei care ne conduc au o parte din vina. Dar nu foarte mare.
Cam greu asa!pacat ca sa ajuns la forme din astea de plata!
Niciodata nu am dat bani si nici n-am avut intentia sa dau pentru a lua o nota. Asa ca m-am multumit sa trec prin restante. Castigi si aici experienta. Si mai e o vorba, ca daca n-ai macar o restanta in facultate, atunci nu te poti numi student.
Da… n-ai restanta, n-ai prestanta 🙂
Prin `95 eram student la Poli in Bucuresti si aveam un coleg cu multi bani pentru vremurile alea…a venit cu un Cielo nou-nout(de-abia aparuse,era ultima fita fata de Daciile de atunci) si ii spune unui profesor ca daca trece examenul masina e a lui…la care profesorul il duce la geam si il intreaba daca vede Mercedesul negru parcat ceva mai incolo si ii spune ca ii da el masina daca reuseste sa treaca examenul…inutil sa spun ca nu a trecut examenul…faza a fost fara martori,doar asistentul profului de la care am aflat si noi toata tarasenia
hm… eşti sigur că aşa e peste tot? eu nu prea cred.
Daca nu ai vazut, nu inseamna ca nu exista 🙂
tu ai scris acest text ca si cum asta ar fi regula, nu exceptia.
sint absolut convinsa ca nu e o regula, ci e o situatie intilnita in universitatile slabe, locale, care ‘presteaza servicii’ (a se citi, ofera diplome) unor tineri care nu au nici in clin, nici in mineca cu invatamintul superior.
Toate universitatile din Romania sunt locale. Chiar si cele din Bucuresti. Daca intr-o universitate vin studenti din toata tara, asta nu inseamna ca e o universitate nationala. Si in celelalte orase din tara vin studenti de prin alte parti, chiar si de prin alte tari. Sistemul de invatamant din Romania este atat de slab incat isi permite sa arunce praf in ochii unora, dand impresia ca doar provincialii sunt cei carora li se ofera diplome contra cost. Si asta nu e adevarat …
da, partial ai dreptate. dar doar partial. restul, pina la general, sunt exagerari daunatoare.