De ce este atât de obișnuit ca în Finlanda, un adolescent normal să termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă și citind o carte pe săptămână?

07:45 – Saili (15 ani) așteaptă autobuzul urban care îl va lasa la poarta școlii (nu există autobuze școlare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii încearcă să-i facă pe fiii lor să fie independenți de mici. Pe foarte puțini dintre ei, părinții lor îi duc cu mașina până la școală. Biletul este subvenționat de către municipalitate. Conform legii, nici un elev nu poate locui la mai mult de 5 km de școală. În exterior, instalațiile școlii dau o impresie spartană. Nici un muc de țigară, nici o hârtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.

09:15 – Orele țin 45 de minute. Finlandezii mizează pe studiile de limbă maternă, matematică și engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată țara. Restul îl alege școala, de acord cu profesorii, părinții și elevii. Orele sunt scurte, intense și, mai ales, foarte participative. În interiorul școlii, curățenia este și mai evidentă. Totul pare recent dat în folosință. Pe bănci și pupitre nu sunt semne, și nu se scrijelește nimic. Școala este publică și, bineînțeles, gratuită, dar cu instalații demne de un colegiu „scump” din Spania. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu pești tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiționat, multe plante. Fiecare doi elevi au câte un calculator. O duzină de mașini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri… O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru și o sală de mese cu autoservire. Cărțile sunt gratuite, materialul școlar e gratuit, mâncarea e gratuită.

12:00 – Mâncare caldă, nutritivă și gratuită. Saili are o jumătate de oră pentru prânz, la restaurantul școlii. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv, și cu multe feluri de salate și fructe. Se bea apă sau lapte. Costurile le plătește municipalitatea fiecărui oraș. Dacă orele se prelungesc până după amiază, școala are obligația de a oferi o gustare elevilor.

16:05 – Înapoi acasă, Saili joacă hockey cu fratele lui mai mic. Nu există delincvență, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Saili și fratele lui, care au învățat să gătească la școală, pregătesc cina pentru părinții lor, dacă aceștia întârzie la serviciu.

18:30 – Cina și sauna (aceasta, de 3 ori pe săptămână) sunt momentele în care familia se află împreună. Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorințele, progresele și nevoile lor. Dar, în aceeași măsură, se fac și planuri de vacanță pentru toată familia, în comun.

20:15 – Temele și la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă, deși Saili le termină rapid, într-o oră sau două, pentru că de-abia așteaptă să se urce în pat și să citească Harry Potter în engleză. Pentru Saili, școala este ca un serviciu.

„Dacă un copil dorește să studieze, poate să ajungă medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una săracă”.

Educația fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniță până la absolvirea unei universități. Părerea finlandezilor? „Sunt banii cel mai bine folosiți din impozitele noastre”.

Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenții pentru închirierea unei locuințe și primul salariu. Se vede în orice moment politețea în relațiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu și corect îmbrăcați și pieptănați.

Sistemul educațional nu este elitist și nu urmărește producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.

Președinta Finlandei, Tarja Halonen, licențiată în Drept și profesoară: „Când îi cert pe studenții mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”.

Nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, „pentru simplul motiv că viața însăși nu se trăiește decât o singură dată”. Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.

O zi la școala lui Saili este intensă, de la 8 până la 3. Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreații se petrece obligatoriu afara, în aer liber. Se stimulează raționamentul critic înaintea memorizării mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitală, coafura, arte marțiale, hockey, schi de tură, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică. Elevii cântă la vioară, chitară electrică sau la ce preferă. Și, încă odată, se încurajează gândirea critică și discuțiile.

„Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai încolo. Chimie, medicină veterinară sau creație de jocuri video. Întrebat dacă este fericit, răspunde că da fără să clipească.”

Totuși, și secretul este altul: Pe la 1600 s-a legiferat că cine nu știe să scrie și să citească nu are voie să aibă copii.

 

Sursa : http://www.facebook.com/notes/fastrackids-ftk-bucuresti/de-ce-in-finlanda-nu-este-si-nu-va-fi-nevoie-de-fastrackids/128941633851977

Anunțuri