Acest articol este primul dintr-o serie lungă de guest-post-uri , menite să promoveze și alte minți tinere care știu să pună în scris ceea ce văd pe stradă, ceea ce aud , ceea ce simt . Sper să apreciați atât intenția mea de a-i promova , cât și dorința lor de a scrie . Gândiți-vă la ei ca la un pumn de diamante neșlefuite . Criticați ! Dar apreciați !

i__ll_give_you_my_heart___by_karinlouiseEram singură în autobuz , zilele trecute . Pardon . Eram eu şi şoferul care conducea liniştit . Se deschid uşile , se urcă un el şi o ea , aparent mici de vârstă . Cinci minute linişte , după care se aude un răcnet : „ Te iubesc fă , să moară mama ! Ce mă tot întrebi ? Eşti femeia mea ! ”. În nici două minute , cuplul coboară , băiatul trăgând-o dur pe fată de mână . Probabil scena a continuat afară . Neinteresant :-D . Însă în capul meu ideile năvăleau cu miile . Printre care şi celebra replică : „ Pe vreme mea ” :) ) . Nu o să o folosesc , pentru că o urăsc , dar am să pornesc de la aceasta pentru a face o comparaţie între ce însemna şi ce înseamnă iubirea astăzi.
Conceptual iubirea este un termen vast, o trăire multiformă. Acum ceva timp , am avut atât de multă inspiraţie încât, într-un editorial, am încercat să disec iubirea, căutându-i mai multe definiţii. Aflasem eu ca EA este o „făuritoare de bune fapte”, „mamă a celor drepţi”, că este „aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca dinnou la El.” şi multe altele. La o privire mai amănunţită am constatat că acest fenomen, în jurul căruia ne construim viaţa, are mai multe forme :
1. Iubirea creatoare – cea care ne-a zămislit.
2. Iubirea reproducătoare – cea care ne-a înmulţit
3. Iubirea filosofică – cea care ne-a dat umanitate si ne-a făcut să realizăm că iubim tot ce ne înconjoară fie bine sau rău.
4. Iubirea materială – cea care ne distruge. Ea predomină în zilele noastre.
Până mai ieri realizam cât de mult ne iubim mamele pentru că ne-au dat viaţă, în timp ce astăzi ajungem să spunem : „Mamă ştii că te iubesc, dă-mi si mie 10 lei !”. Mai ieri aveam artişti care iubeau ceea ce făceau , acum avem artişti care iubesc remuneraţia consistentă mai mult decât ceea ce fac. Totul s-a redus la bani , la posesie , iar iubirea a devenit doar o monedă de schimb pentru cei ce tânjesc după ea : „ Îmi dai , te iubesc!”, „Nu îmi dai, du-te dracu’!”. Trist! E o nevoie acerbă de material , de concret , încât în creierul uman , simţul posesiei a devenit principalul automatism. Cum pune mâna pe ceva , omul – de plidă băiatul de care v-am povestit la început – îşi declanşează toţi stimulii şi decide instantaneu : Îmi aparţine , deci o iubesc .
Odată cu această materialitate , iubirea capătă şi o formă vulgară , astfel că ea nu mai înfrumeseţează calităţile umane ci le urâţeşte , diminuându-le constant. Motto-ul de actualitate : AM , DECI IUBESC!

Acest articol a fost scris de Boris Daniela Gabriela

 

 

Anunțuri