Da, nu am mai scris de mult pe blog. Da, am un motiv bine întemeiat  și anume : “ nu am avut chef, inspirație, starea necesară , etc “ . Acum le am pe toate. Nu obișnuiesc să scriu articole de genul acesta pentru că nu îmi place să îmi povestesc activitățile zilnice . Dar, fac o excepție azi .

Am început anul universitar. Vorba vine “ am început “ , pentru că încă nu știu ce orar am . Secretarele de la facultate par a fi intr-un univers mai îndepărtat decât al meu , deoarece nici ele nu știu nimic despre orar , iar când le întrebi ceva, ți-o taie sec : “ se va afișa la avizier “ . Cum ar  zice un prieten , “ ‘tu-ți avizierul mătii ! “ . Dar, mi-am cunoscut colegii. O parte din ei . Și, mai corect spus ar fi : “ Mi-am cunoscut colegele “ . Foarte multe fete. Până acum știu sigur că suntem 3 băieți. Pe restul nu îi cunosc , iar la cum decurg lucrurile nu cred că îi cunosc prea curând. Dar , am cunoscut fetele. Câteva dintre ele , bineînțeles . Până acum mi-au lăsat o impresie excelentă . Cel puțin 3 dintre ele sunt super de treabă și simt că aș putea râde la nesfârșit cu ele. Sper să o și fac ( ha ha ) .

Astăzi am plimbat pentru prima dată un câine în lesă. Chiar dacă pe o distanță scurtă , chiar dacă era un câine mic , nu un dulău cât mine de înalt pe două picioare . Am făcut-o și pe asta, deci pot să o tai de pe “Bucket List “ . Acum , mai trebuie să îmi iau și eu un cățel al meu . Vai de blana lui, ce o sa îl mai smotocesc . Tot azi am revenit și la masa de șah . Pentru o singură partidă, ce e drept, dar în fața unui adversar cu cel puțin 35 de ani de experiență în fața mea . Cred că și piesele aveau tot atâția ani în fața mea . Ce mai contează ? Contează doar că omul m-a primit cu inima deschisă la masa lui , iar pentru asta nu pot decât să îi mulțumesc . Spun asta pentru că majoritatea șahiștilor din parcul pe care îl frecventez eu sunt ori aroganți, ori posesivi ( asupra propriilor piese ) , nepermițând oricui să joace . Cu atât mai puțin unui învățăcel ca mine . Dar, domnul din această seară mi-a permis și asta m-a bucurat . Chiar dacă am pierdut , am simțit că am pierdut frumos .

Ca orice zi, a avut și o parte negativa. Voi , în cartierele unde locuiți, aveți parte de întrebarea “ domnu’, doriți ceva ? “  ? . Cu referire evidentă la prostituate sau droguri . Nu știu ce răspunsuri primesc alții, dar când eu refuz aud un “băi , ce oameni proști “ , printre dinții celui care m-a întrebat . Prost ? Eu ? De ce? Că nu vreau să coțăi o știrbă care transportă bolile mai bine decât transportă tirul lemnele ? Sau că nu vreau să trag pe nas niște chestii care nu mi-ar da decât un thrill de moment ? ( scuzați-mi englezismele și exprimările academice referitoare la coțăială ) Lasă , băi , păstrează-ți inteligența pentru tine . Nu mai da și la alții . Nu fi fraier, că Moș Crăciun vine abia în Decembrie, nu acum . Întreabă-mă atunci dacă vreau . Sau, și mai bine, coboară pe horn, poate poate reușești să îmi agăți ceva în brad.

Cam așa a început octombrie, luni,  pentru mine . Pentru voi cum a început ?

Anunțuri