Vă spuneam acum ceva timp părerea mea despre relatii . Dar, cu timpul, am mai trecut și eu prin câteva mini-relații, eșuate lamentabil . Așa că mi-am pus iar întrebarea “ ce este o relație ? “ . Deși, o întrebare mai bună ar fi “ce rost mai are o relație?” , când lumea vrea două lucruri ( majoritatea, nu toți ) . Sex și bani . Este valabil atât pentru femei cât și pentru bărbați . Dacă acum câțiva ani vedeam femei alergând după bărbați cu bani pentru a-și asigura un trai liniștit lângă un nene cu doi dinți în gură care avea să îi lase toată averea după trecerea în neființă ( care , oricum , se apropia rapid ) , acum văd bărbați alergând dupa doamne , vaduve, cu mulți bani în bancă .

“ Vai, te iubesc așa de mult , dar mai mult îți iubesc contul din bancă. Nu crezi că e timpul să mori și să îmi lași mie toată averea ? Câinele poți să îl iei cu tine, oricum nu îmi place fața lui ! “ . Cam așa ceva. Era , pe vremuri , acea melodie frumoasă “ Unde dragoste nu e, nimic nu e “ . Fals. Unde dragoste nu e , interes e. Cât se poate de mult. Mi se pare urât ( sau NAȘPA ,că se poartă) ca două persoane, căsătorite sau necăsătorite , să se certe pe seama banilor , care cheltuie mai mult, sau pe faptul că una din persoane așteaptă doar de la cealaltă bani . Un fel de “primești cu colindul ? “ , dar purtat zi de zi , și fără colind .

Îmi spunea o prietenă că înainte să începi o relație , e necesar să cunoști persoana. Chiar dacă nu o vei cunoaște în întregime nici o viață întreagă, e bine să o știi cât de cât . Să fii sigur că merită să te arunci cu capul înainte , ca în bazin . Și atunci nu am fost de acord, eu fiind adeptul spontaneității. Genul care , dacă te place, te și vrea ( un Lăpușneanu , mai modern ) . Atunci . Nu peste 10 ani . Dar acum, îi dau dreptate. Prea multe dintre relațiile mele au fost cu persoane pe care abia le cunoșteam . Și despre care nu știam nimic. Iar când o relație se bazează doar pe atracție fizică ( și nici aia prea mare ) , nu are nici o șansă să meargă. Cu cât înaintezi în relație, vezi lucruri care nu îți plac, dar pe care nu le poți schimba.Și te trezești într-o zi că te uiți în oglindă și te întrebi de ce o mai continui. Urăsc să încerc să schimb persoanele, așa cum urăsc persoanele care încearcă să mă transforme în ceva ce nu sunt.

Și, de la acest sfat , am început să mă gândesc la faptul că eu știu două persoane care de foarte mult timp își vorbesc , își dau sfaturi și, încet încet, își dau seama că se și plac. Însă îi desparte distanța. Câteva sute de kilometri și o graniță . Dar, așa cum mi-au zis ambii , distanța nu poate fi o problemă veșnică . Va veni și momentul când ea va veni lângă el sau el se va duce lângă ea. Și , daca e să fie ceva, va fi . Nu are cum să nu fie, atât timp cât au atâtea lucruri în comun și se simt atât de confortabili vorbind unul cu celălalt. Cred că așa se leagă sentimentele adevărate. Nu în stilul modern ,când discuțiile s-au transformat în SMS-uri, certurile în apeluri telefonice de 3 ore în care unul țipă , iar celălalt își face unghiile sau se uită la meci iar sentimentele în statusuri pe rețele de socializare . Să vada tot poporul , cum mințim cu arătătorul.

Ah , și încă ceva. Nu mai plecați urechea la gura lumii , care spune că e bine să rămâi cu o singură persoană, nu să umbli cu 100 . Decât cu una care nu te face fericit , mai bine să umbli cu 100 până o găsești pe cea perfectă. Perfectă pentru tine , nu pentru alții . Trebuie să te doară undeva de părerea celor din jur. Dacă tu iubești acea persoană, și acea persoană te iubește, cei din jur nu mai contează . Știți voi, gura lumii nu o astupă nici pământul .

P.S : Mi-a șoptit aseară cineva că îi este dor de postările mele, așa că m-am gândit să îi fac pe plac. Aștept să văd dacă îți place, Krys .

Anunțuri