Familia și țara sunt oamenii și locurile cu care te naști. Nu poți sa le alegi și, de obicei, ești fericit cu ce ți-a dat soarta… până crești mare.

Pe măsură ce crești, oamenii și locurile din viața ta capătă o definiție diferită. Oamenii apropiați din jurul tău îți devin familie. Locurile în care trăiești, chiar dacă fac parte din țara în care te-ai născut sau în care trăiești, se individualizează. Ele devin: acasă, serviciu, cafeneaua favorita, muzeu, cinema, mall și așa mai departe.

Iubesc Romania și nu mi-e rușine că sunt român.

Este România mea identică cu teritoriul pe care îl ocupă România pe hartă? Cu siguranță nu. România mea este formată din istoria și cultura acestui popor și din modul în care acestea au influențat alte locuri de pe această planetă.

România mea este acolo unde mă simt acasă. Sunt în România când pe un stadion din Turcia , la pauză,  toți spectatorii  strigă Hagi, Hagi. Sunt în România și atunci când sunt în Galați, înconjurat de prieteni, sau în fața tablourilor lui Grigorescu.

Sunt sigur că și tu poți defini ce este România în funcție de ce este important pentru tine.

Toate aceste locuri și mai ales acasă există însă doar prin modul în care le văd ochii tăi și prin oamenii cu care interacționezi. Cei care îmi sunt dragi sunt români. Despre cei care s-au născut în altă parte dar  cu care am în comun aceleași valori și aceeași dorință de a face viața mai bună pentru mine și pentru ceilalți spun că au suflet de român.

Singurii oamenii pe care nu îi doresc în jurul meu sunt cei care s-au născut români, au primit acest dar minunat de-a gata, și nu fac nimic bun. Niciuna din acțiunile lor ca politicieni, oameni de presă sau orice altă profesie nu este în înteresul românilor.

 Nu mi-e rușine că sunt român, însă mi-e rușine că ALȚII sunt români!

 

Sursa : http://www.emanuelgrigoras.ro/nu-mi-e-rusine-ca-sunt-roman-insa-mi-e-rusine-ca-altii-sunt-romani/

Anunțuri