Nu am mai scris de aproape o săptămână și , sincer, începuse să mi se facă dor de fișierul word deschis în timp ce eu îmi căutam muza care mă va inspira în scrierea unui nou articol. Totul pe un fundal de muzică ambientală, calmă, care nu avea decât rolul de a-mi liniști mintea și de a o trimite într-o lume a visurilor utopice.  Vorbind de muzică ambientală și de relaxare, chiar asta ascult acum, în timp ce scriu. Deci încerc să revin la vechile obiceiuri. Pentru cei care nu știu , absența mea din lumea blogging-ului a fost cauzată de 2 motive. Primul motiv este, evident, lipsa de inspirație. Sau , mai bine spus, lipsa timpului pentru căutarea inspirației. Nu am vrut să dedic timp căutării unor subiecte de articole , cu wordul deschis și cu muzica pe fundal , datorită celui de-al doilea motiv. Ieri , 24.07.2012 am avut examenul de admitere la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării , de aici din Galați. Așa că mi-am petrecut ultima săptămână citind materiale ajutătoare pentru admitere și făcându-mi griji că nu voi lua sau că voi intra la taxă. Ce e drept, nici examenul nu a fost atât de ușor pe cât mă așteptam eu, dar cum-necum  , am reușit să iau 10 și să intru al 12-lea pe liste. La buget.

Începând de astăzi , 25.07.2012 , eu , Răvdan Florin, născut pe 27 februarie 1990, locuitor de 22 de ani ( presărați atât cu lucruri bune cât și cu lucruri rele) sunt student al acestei facultăți. Cei care mă cunosc știu bine că eu am mai renunțat la o facultate după 2 ani de studii, pentru că pur si simplu nu era locul meu acolo. Chiar deloc. Acest lucru a dus la multe vorbe grele aruncate în direcția mea din multe părți. Chiar și de la persoane la care mă așteptam să mă susțină, având în vedere că pe alții i-au susținut. Dar, până la urmă, tot memoria și imaginația mea m-au salvat, într-un fel. Nu știu câți dintre voi au văzut prima parte din Batman, regizat de Christopher Nolan . Dar acolo era o replică ce mi-a rămas în minte până în ziua de azi. Deși filmul a apărut în 2005. “ De ce cădem? Ca să învățăm să ne ridicăm ! “ . Și , spre mândria mea, am învățat să mă ridic. Sună a laudă, știu . Dar nu îmi pasă. Da, mă laud că am reușit să mă ridic. Da, mă laud că am reușit să intru la jurnalism. Da, mă laud că mi-am dat seama, după lupte seculare cu propria persoană, ce vreau să fac în viață. Da,mă laud că am intrat la buget. Da, mă laud că am luat 10 la admitere, deși am puterea să recunosc că nu am fost perfect în timpul examinării și nu mă așteptam la această notă.

Începând de astăzi, 25.07.2012, eu voi începe un nou drum. Drumul care știu că mi-a fost menit. Poate că nu voi avea cea mai bănoasă meserie. Poate că nu voi fi cel mai bogat om din lume. Dar știu sigur că voi face ceea ce îmi place și ceea ce mi-am dorit, în subconștient, dintotdeauna. Numai că a durat ceva mai mult timp până a ieșit la suprafață acest lucru. E bun , însă , că a ieșit. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu?

Anunțuri