Inima îi bătea cu repeziciune. Încerca să își insufle , autosugestiv, o stare de calm care părea departe, într-un colț uitat de lume. Numai gândul că tu trebuia să apari de după colț îl făcea să tremure de nerăbdare. Ajunsese la locul stabilit cu 10 minute mai devreme și deja simțea că face gaură în cimentul turnat pe trotuar.

Pașii îl purtau când înainte , când înapoi. Ochii I se plimbau când la ceas, când spre direcția din care bănuia că vei veni tu. Nu mai auzea și nu mai vedea nimic altceva în jur . Tot ce vroia să vadă urma să apară după colț. Asta simțea. Abia aștepta să îți vadă ochii, să îți simtă atingerea, să te strângă în brațe, să îți sărute buzele. Nu putea să își explice de unde această stare de nerăbdare. Doar o simțea.

Vântul dansa în jurul lui, lăsându-i pielea neatinsă, făcându-l să transpire de emoție. Nu mai rezista. Dacă ar fi știut încotro să vină după tine, ți-ar fi ieșit în întâmpinare cu mult înainte să ajungi tu unde era el. Dar nu știa . Ar fi întrebat pe cineva, dar ce să întrebe? “ Bună ziua, mă scuzați ! Nu știți unde locuiește această fată frumoasă, cu un zâmbet care ar putea muta munții? “. Era evident că lumea l-ar fi privit ca pe un ciudat. Poate chiar era ciudat. Se simțea ciudat. Oare asta îl făcea ciudat? Un ciudat care te aștepta pe tine. Oare o să îl placi ? Oare o să îți placă zâmbetul lui? Oare o să faci un pas în spate când te va lua în brațe? Tot felul de gânduri îi inundau mintea și simțurile .

Timpul trecea din în ce mai încet, fiecare secundă părând un minut în clepsidra timpului. Când, deodată, zări ceva în depărtare. Să fii tu? Simțurile nu îl înșelaseră. Te văzuse de la ceva distanță și un rânjet îi apăru pe buze. De fapt, pe chip , pentru că buzele mai aveau un pic și ajungeau la urechi. Te îndreptai cu pași repezi spre el, iar el deja începuse să se gândească la ce va spune. La ce va face. La cum va reacționa. La cum vei reacționa. La ce vei face . Gândea prea mult …

Ai ajuns lângă el și i-ai sărit în brațe, tăindu-i astfel toate emoțiile. Parcă ai știut tu ceva. Ți-a răspuns cu aceeași monedă, îmbrățișându-te strâns la pieptul său și sărutându-ți buzele. L-ai luat de mâna și ați plecat înspre nicăieri. Ce mai conta destinația atât timp cât erați împreună ?

Anunțuri