Să presupunem că primul pas a fost făcut. Unul din voi doi și-a făcut curajul de a merge la celălalt, de a-I spune “bună”  și de a iniția o conversație. O conversație care a făcut timpul să zboare, o conversație plină de chicoteli nevinovate și atingeri timide , cât mai ascunse.  Ați evitat să vă uitați unul în ochii celuilalt, nedorind să vi se citească emoția din privire. Ați făcut schimb de numere de telefon, de adrese de e-mail, de conturi de facebook și de orice alte lucruri care vă pot ajuta să țineți legătura mai ușor.

Mi-ar plăcea să cred că ceea ce voi scrie în continuare e valabil pentru ambele sexe, așa că voi vorbi la persoana a doua, plural. Ajungeți acasă și primul lucru pe care îl faceți e să deschideți calculatorul, să vedeți dacă nu cumva aveți un mesaj de la… Așteptați cu nerăbdare lângă telefon, până când vă hotărâți să faceți primul pas. Luați telefonul în mână, intrați în mesagerie și începeți să scrieți. Scrieți un mesaj lung, apoi vă gândiți că nu o să îi placă, așa că îl ștergeți. Trimiteți un “bună” , la fel de banal precum primul “bună” , dar atât de încărcat de emoție. Scris cu degetele un pic tremurânde și cu inima cât un purice, reușiți să apăsați butonul de send. După o discuție de câteva ore prin mesaje, vă stabiliți o întâlnire pentru a doua zi.

Acum vreau să vă imaginați următoarea situație. Vine ziua primei întâlniri stabilite. Vă pregătiți cât mai frumos, vă faceți mii de gânduri despre cum va decurge seara. Plecați de acasă cu o oră înainte de ora stabilită, gândindu-vă că veți înnebuni dacă veți sta în casă așteptând. Vă urcați în maxi-taxi sau autobuz și dați de cel mai lent șofer pe care îl puteați găsi. Omul care are doar două viteze : încet și foarte încet. Într-un fel , vă pare bine că l-ați găsit, pentru că nu veți ajunge prea devreme, iar drumul care durează în mod normal 20 de minute , va dura acum 30. Cel puțin. Însă vă dați seama că vi se face cald, subit. Vă decideți să coborâți cu 2 stații înainte și să mergeți pe jos . Vântul vă va face bine, vă va racori. Ajungeți la locul de întâlnire cu 10 minute mai devreme și începeți să scrutați cu privirea pe toată lumea de acolo, în speranța de a da de el/ea. Vă gândiți că , poate, nu ați fost singurul/singura cu inițiativă de a pleca mai devreme. Văzând că nu a venit, începeți să observați cu atenție toate persoanele care coboară din mijloacele de transport, căutand acei ochi care se ascundeau cu o seară înainte. Întârzie. Începeți să vă gândiți că poate nu mai vine. Ce e de făcut? Să mai stați pe loc, să așteptați încă 10 minute? Sau să plecați , resemnați?

Vă hotărâți să mai stați și răbdarea vă este răsplătită. Peste doar 2 minute, coboară din autobuz și privirile vi se întâlnesc. Primul instinct este să zâmbiți. Însă tot ce obțineți este un rânjet tâmp, care îi provoacă și lui/ei un zâmbet larg . Efectul dorit . Începeți să vă plimbați , să vorbiți, să râdeți. Vă luați de mână, la un moment dat, iar primul sărut deja nu mai e departe. Vă opriți într-un loc ferit de soarele arzător și vă priviți în ochi. Buzele vi se apropie, iar inimile încep să bată într-un tandem unic. Seara va fi una perfectă …

Ce e mai bine? Să fugi după dragoste? Sau să o lași să fugă ea după tine?

jucarii iron man + figurine iron man

Anunțuri