Pentru că am înființat pagina de sugestii  a blogului cu un scop, voi da iarăși curs dorinței lui Cătălin, care își dorește să citească despre relații și despre etapele pe care le parcurgi ca să îți găsești acea iubire unică, chiar dacă ești începător în tainele dragostei. Asta cu “începător în tainele dragostei” nu cred că se schimbă vreodată. Chiar dacă unii oameni spun că ei umblă cu o mulțime de fete/băieți pentru a aduna experiență, dragostea și “relațiile pasagere” sunt două chestii total diferite .

Bănuiesc că și Cătălin, ca mulți alții , își dorește să aibă lângă el o persoană care să îl completeze, așa că voi dezvolta articolul pe tema asta. Ce etape parcurge un om atunci când vrea să se îndrăgostească? Când își dorește asta cu adevărat? Când ăsta e singurul lucru la care visează, zi și noapte ? Păi, în primul rând o caută pe ea. Acel ideal pe care îl căutăm toată viața și pe care foarte puțini îl găsesc vreodată. Sunt momente în viață când ni se pare că acea persoană este oriunde. Dacă trecem pe lângă o ființă care ne fură privirea pentru o secundă atunci când așteptăm la coadă la pâine, dacă suntem în autobuz și vedem în autobuzul de pe sensul opus o persoană care se uită fix la noi , dacă ne plimbăm și trecem pe lângă o persoană care întoarce capul după noi , dacă …

În acea fracțiune de secundă în care privirile se intersectează, timpul pare a sta în loc , nimic și nimeni din jur nu mai poate strica acea liniște în care ne auzim doar bătăile inimii. Și apoi pleacă, lăsându-ne să ne gândim dacă ar fi bine să ne îndreptăm către ea, dacă ar fi bine să coborîm din autobuzul în care suntem pentru a urca în al ei, dacă e bine să facem primul pas, să spunem  un “bună”, gâtuit de emoție. Dar, dacă ne facem curajul să facem asta, ce îi spunem mai departe? Oricât de degajat ai fi în mod normal, în astfel de situații te bâlbâi, chiar și în gând. Și începi să îți faci mii de scenarii în minte. Dacă te duci la ea /el și spui ceva nepotrivit? Dacă nu te bagă în seamă? Dacă se uită urât la tine? Dacă, dacă, dacă , dacă !

Cine a inventat acest dacă? Cine ne-a făcut pe noi, oamenii ( cum zice Cristian Gog), să ne punem atâtea întrebări? De ce nu putem să ne asumăm riscuri fără să clipim? De ce ne gândim atât de mult înainte de a face ceva, făcându-ne scenarii pentru toate răspunsurile posibile. Parcă am vrea să fim pregătiți de ceva , dar de fiecare dată când riscăm și facem ceva, rezultatul e unul care  nu a apărut în scenariile făcute în minte. Atunci, de ce ne mai chinuim?

Dacă în loc de teamă, sufletele noastre ar fi pline de încredere în sine, ar fi totul mult mai ușor. Ne-am putea duce fără probleme la acea persoană, fără să avem așteptări, fără să dorim să obținem ceva ce ne dorim cu ardoare și să spunem un simplu și banal “bună” . Multe se pot întâmpla de la un “bună”. Credeți-mă, pentru că vorbesc din experiență recentă. Când nu ai nici o așteptare, atunci totul merge mult mai ușor. Și ea/el o să fie mult mai deschis/ă . Ok?

Anunțuri