Am citit acum puțin timp un articol foarte interesant despre nivelul de evoluție , sau mai bine zis involuție, al stilului vestimentar, dar și un articol despre “giugiuleala în public” . Citindu-le , în capul meu au început să se aprindă mii de beculețe, fiecare aparținând unei idei diferite, și au început să se audă sute de voci care îmi spuneau “ scrie, scrie, scrie “ . Și, ca să nu supăr vocile ( care până acum mi-au spus că sunt sănătos din punct de vedere mintal ), am decis să le urmez sfatul. Așadar, să le luam pe rând.

Evoluția stilului vestimentar

Dacă la începutul secolului XX, moda impunea eleganță și nu pornografie, în secolul XXI lucrurile stau foarte diferit, aproape pe dos. Acum 100 de ani, femeile purtau acele rochii lungi, prin care rareori puteai zări măcar o  gleznă fină de domnișoară, iar bărbații purtau costum, cravată sau papion și pălăria nelipsită din garderobă. Cine se îmbrăca altfel, era considerat un outsider, un “paria” al societății acelor vremuri. Dar, acest stil al lor impunea eleganță și respect, dat fiind faptul că , în cele mai multe cazuri, cei care își permiteau să arate elegant erau și cei care aveau bani destui. Și aici nu mă refer la ceva dolari în plus , ci la conturi mărețe în băncile care au dat faliment în 1929.

O sută de ani mai târziu, femeile ( nu toate, dar majoritatea) poartă fuste din ce în ce mai scurte, care ,uneori, nici nu mai aprind imaginația avidă de sex a  bărbaților. Poartă pantaloni scurți, care încep să devină boxeri. Poartă bluze cu decolteu cât mai larg, uneori până la buric. Deci, pe principiul “ more is better” , așa se îmbraca ele. Pentru că pot. Dar, nu știu cât de “better” e “ more” ăsta !

În ceea ce privește bărbații, la ei e o altă poveste. Dacă acum 100 de ani, costumele erau la modă, acum nici nu mai fac parte din garderobă. Bărbații (iarăși, nu toți, dar majoritatea) poartă blugi din ce în ce mai largi ( sau de apă adâncă, cum îmi place mie să le spun) sau cu fundul la genunchi, de parcă ar avea nevoie de spațiu să respire “șerpișorul de 2 metri “ pe care și l-ar dori. Tricourile sunt din acelea mulate, care să scoată în evidenă fiecare pătrățică de pe abdomen și fiecare trăsătură fină a mușchiului de pe “pept” . Sau, din acelea foarte largi, care devin rochii. Dar în combinație cu pantalonii de apă adâncă, tipul arată de parcă a făcut pe el.

                Giugiuleala în public

Observ din ce în ce mai multe cupluri care își arată “afecțiunea” în văzul tuturor. Nu de alta, dar așa e la modă acum. “Să știe toată lumea că ne iubim, plăcințica mea ! “ . Acum, nimeni nu spune că , în public, cei doi membri ai unei relații ( minim doi ) trebuie să stea la distanță de un metru unul de celălalt. Dar, nici să își bage unul altuia limba în gât până când își gâdilă esofagul unul altuia. Asta deja devine penibil. Atât pentru privitori, cât și pentru ei.

Atingerile pe furiș și privirile inocente pline de dragoste, mai ales în public, sunt lucruri care ar trebui să existe într-o relație. Pentru că incită și te fac să își dorești și mai mult acea persoană. Dar, dacă se “dezbracă de secrete” din prima, deja nu mai are nici un sens . Dacă Indiana Jones ar fi știut din prima unde sunt toate comorile, ar mai fi avut vreun farmec căutarea? Sau ar mai fi fost aventura ?

Dar, cică timpurile evoluează. Așa că, “ să ne iubim mult, măcișor ! Și cu cât mai mult zgomot ! “.

Anunțuri