Îl privise, sprijinită de tocul ușii, cu o cană de ceai în mână, dormind atât de liniștit. Nu vroia să se miște de acolo, părându-i-se că vede un înger dormind. Din când în când, în timpul somnului, mai schița câte un zâmbet scurt, făcându-i inima să tresară. Fiecare zâmbet al lui o străpungea ca o săgeată a lui Cupidon.

Liniștea cabanei din munți era deranjată doar de vuietul vântului de iarnă care se abătuse peste creasta muntelui pe care se aflau. Începuse să ningă cu fulgi mari, dar ei nu își făceau griji. Șemineul din cabană le oferea atât căldură cât și lumină, iar covorul mare si pufos pe care dormea el le oferea toată căldura de care aveau nevoie atunci când nu se țineau în brațe.

Ea se trezise înaintea lui doar pentru a-l privi cum doarme. Îi plăcea la nebunie asta. Iubea să îl vadă atât de liniștit, atât de angelic. De multe ori se gândea ca îngerii i-au trimis unul de-al lor , ca să o protejeze de toate intemperiile vieții . Și avusese multe. Acum , însă, nici una din acestea nu îi erau în gând. În gând îi era doar dragostea ce i-o purta lui. Îl cunostea de doar 2 luni, dar deja simțea că el a al ei și că ea e a lui. Nu mai conta că rămăsesera blocați în munți din cauza ninsorilor abundente. Aveau aici tot ce își doreau. Mai romantic de atât nu se putea.

El, din căldura covorului pe care stătea întins, își deschise încet ochii și o surprinse pe ea în colțul ușii, privindu-l. O privi din vârful tălpilor până în vârful frunții netede. Încercă să îi simtă mireasma sufletului. I se părea că lângă el nu are o ființă , ci o zeița. Ceva ce nici un bărbat înaintea lui nu a mai avut. Se mândrea zi de zi cu faptul că alesese să mearga pe acel traseu de munte, unde o întâlnise pe ea făcând îngerași în zăpadă.  Se îndrăgosti de ea de la prima privire. Știa că și ea de el. O simțise în acel moment.

Cabana din munți, în care acum se adăposteau de vremea rea, devenise un adăpost al dragostei lor, ce sperau ei să dureze o veșnicie. Simți focul cald cum îi mângâia spatele și o chemă lângă el.  Veni, cu pași mici și îi sărută umarul. El îi prinse mâna într-a lui, atingându-I vârfurile degetelor cu degetele lui. Vru să spună ceva, dar ea îi astupă gura cu un sărut tandru, care îi dovedea încă o dată cât de mare era dorința ce îi unea.

“ Tu, sirenă din necunoscut, ce mult mă bucur că te-am cunoscut ! “ . Apoi, doar vuietul vântului mai deranja liniștea camerei inundată de lumina arzătoare a focului din șemineu…

Anunțuri