De câte ori vi s-a întâmplat să aveți momente în care nu știați ce să faceți? Pur și simplu. Să vreți să faceți ceva, să ieșiți din starea în care vă aflați, dar să nu știți ce să faceți . Nu știu de voi, dar mie mi se întâmplă des. Mi se întâmplă chiar acum, și pentru că nu știam despre ce să scriu, m-am gândit să scriu despre asta. Din câte îmi aduc aminte, asta e un subiect pe care nu l-am abordat în cele 9 luni de existență în lumea blogging-ului.

În acest articol am să îmi permit să fac câteva recomandări, iar voi puteți să îmi spuneți dacă vi se potrivesc sau nu. Ok? Să trecem la treabă ( deja e marcă înregistrată vorba asta, dar nu cred că Tudorel mă va da în judecată doar pentru atât).

1.Un film bun. Când nu știu ce să fac și mai am și o stare de 2 lei ( ca să nu dau nume de lucruri care ies prin părți ascunse)încerc să caut comedii. Spre exemplu, în seara asta l-am urmărit pe nebunul de Jim Carrey în două comedii celebre, care nu trebuie să lipsească din cultura cinematografică a nimănui. Ace Ventura-  Pet Detective 1 și 2 mi-au transformat seara din una melancolică ( în mare parte din cauza ploii și a codurilor care împânzesc România mai ceva decât codurile de la NASA)  în una plină de zâmbete. Dacă l-aș avea pe Jim Carrey în față, aș vrea să spun că i-aș mulțumi zâmbind, dar cred că mai mult aș fi în genunchi și aș face plecăciuni. Un geniu, în adevaratul sens al cuvântului ! ( Eu, bineînțeles)

2.Muzică. Doamne, cât iubesc muzica ! Numai că în astfel de stări nu prea știu ce să ascult. Sar repede de la un sentiment la altul și mă plictisesc imediat de orice piesă. Ca drept dovadă, am început să ascult sunetele naturii în timp ce scriam acest articol, deci am progresat. Sau am involuat? Vă las pe voi să decideți. Asta doar în cazul în care vouă vă plac sunetele naturii. Sunt atât de … naturale. Lipsa de creativitate se vede, nu? Ce naiba, doar mă aflu într-un moment în care încerc să aflu ce trebuie să fac atunci când nu știu ce să fac.

3.Cărți. Nu știu de voi, dar eu nu prea am chef de citit atunci când nu știu ce să fac. De multe ori am încercat să iau o carte în mână, să o deschid, să citesc 3 randuri, să mă uit la ceas și să îmi dau seama că a trecut jumătate de oră. Jumătate de ora în care eu am citit doar 3 rânduri ( asta durând maxim 2 minute) . În restul timpului, toate cele 28 de minute, m-am gândit la lucruri pe care nici eu nu mi le amintesc. Ciudată minte mi-a dat cine mi-o fi dat-o. Referitor la asta, cine credeți că ne-a creat? Mergeți pe ipoteza dată de știință și de partea rațională a lumii sau mergeți pe ipoteza religioasă, conform căreia dincolo de cer există Dumnezeu, conform căreia noi suntem o rasă atinsă de divinitate și conform căreia dacă stai în genunchi și ceri ceva , la un moment dat ți se va da din neant?

4. Scrisul. Pentru mine, ăsta e numărul 1. Asta fac, asta îmi ocupă timpul, asta vreau să îmi ocupe timpul. Mi-aș dori doar ca toți cei din jurul meu să înțeleagă lucrul asta. Nu vreau să fiu inginer. Nu vreau să fiu avocat. Nu vreau să fiu medic. Nu vreau să fiu preot ( sau popă, ca așa se poartă ). Nu vreau să fiu dansator sau magician. Vreau să scriu. Vreau să fiu jurnalist. Vreau să fiu ceea ce îmi place. Vreau să fac ceea ce vreau. Și vreau să fiu lăsat să o fac. Să nu îmi mai zică lumea că ingineria e meseria viitorului sau că mai bine mă făceam popă, că aveam și mâncare și băutură și bani. Eu scriu ! La asta mă pricep. La asta m-am priceput dintotdeauna. Da, ok, mi-a plăcut și matematica, dar acolo nu a fost niciodata vorba de capacitate nativă ci de capacitatea mea de a reține numere. Însă, toată lumea a presupus că gata, matematica e vocația mea. Și eu am mers cu turma. Nu îmi spusese nimeni că fiecare e propriul lui cioban (ce de metafore în seara asta). Așadar, eu scriu. Chiar și când nu știu ce să fac, eu scriu. Scriu despre ce poți face atunci când nu știi ce să faci. Pentru că ăsta sunt ! Și ăsta o să rămân !

Așadar, voi ce faceți când nu știți ce să faceți?

Anunțuri