Nu știu câți dintre voi ați auzit de AIESEC Galați , precum nu știu câți dintre voi aveți o părere bună despre astfel de organizații studențești. Știm cu toții cum se promovează în rândul studenților o organizație de genul acesta. “ Băutură, distracție toată noaptea, femei cât de multe” . Cam astea sunt principalele subiecte de promovare. Însă, nu e chiar așa. Da, ca orice grup format din studenți, și AIESEC-erii se distrează. Fără distracție, nu ar mai fi voie bună în sânul ONG-ului, la urma urmei fiind vorba de voluntariat și nu de un job plătit.

Dar, pe lângă distracție, oamenii ăia mai fac și alte lucruri importante. Spre exemplu, oferă studenților posibilitatea de a pleca în stagii de practică în 110 țări din lume. Despre asta vreau eu să vă vorbesc acum, pentru că am avut ocazia de a fi membru AIESEC, de a participa la acest program de “schimb de experiență” și pentru că am avut ocazia să ascult și părerile altor oameni plecați în astfel de stagii. Spre deosebire de alții , care au fost plecați în țări cu o oarecare rezonanță sonoră pentru noi, românii, țări precum India, Turcia, Egipt, Grecia, Lituania, Ungaria, eu am fost plecat în Republica Moldova. Majoritatea dintre voi probabil gândesc acum “ eh, Moldova. Ce țară mai e și aia? Ce poți învăța acolo ? Se bea vodka, sunt femei frumoase și cam atât ! “ . Da, se bea vodka, dar nici pe departe în cantitățile pe care le visăm noi aici. Da, sunt femei frumoase. Întotdeauna am considerat că româncele sunt cele mai frumoase femei, dar credeți-mă că sunt la mare concurență cu hibridul dintre români și ruși. Ce poți învăța acolo? Păi , nu știu ce puteți învăța voi acolo, dar am să vă zic ce am învățat eu acolo.

Eu am 4 veri și 2 verișoare, cu vârste de la 1 la 16 ani. Înainte să plec, nu mi-a plăcut niciodată sa fac pe babysitter-ul. Nu aveam niciodată răbdarea suficientă să le dau lor atenție. M-am dus acolo să lucrez în tabere de vara, în care principala mea activitate era munca cu copiii (scuzați-mi dubla cacofonie). Mi-a fost teamă la I început, recunosc. Dar, pe parcursul a 6 săptămâni, am învățat că acei copii cu care trebuia să lucrez nu erau așa cum mă așteptam. Spun asta, pentru că la un moment dat lucrau ei cu mine și nu eu cu ei. Am avut foarte multe de învățat de la ei. Am învățat ce înseamnă răbdarea atunci când ai de-a face cu un copil,  ce înseamnă un zâmbet pe care îl pui pe față unui copil atunci când este trist, am învățat ce înseamnă o vorbă bună atunci când are cea mai mare nevoie, pentru că îi e dor de mama lui.

Am lucrat în 2 tabere de vară, câte 3 săptămâni în fiecare și nu cred că a trecut zi de atunci în care să nu mă gândesc măcar un pic la acele momente. Nici o poză nu poate să exprime cât de bine m-am simțit eu acolo. Da, mi-e dor de ei. Da, aș vrea să îi mai văd și sunt sigur că pe viitor o să îi revăd. în calitate de prieten al lor, pentru că asta am vrut să mă considere mereu. Nu am vrut să mă considere niciodată “omul cu parul”, cum poate erau considerati ceilalți colegi ai mei de acolo. Credeți-mă, exchange-ul oferit de AIESEC este o experiență care vă poate schimba, într-o măsură mai mică sau mai mare, viața. Depinde doar de cât de deschiși sunteți voi.

Ah, și în încheiere, pentru că mi s-a atras atenția : “ La mulți ani , Ana Raluca Țâmboi, la împlinirea celor 22 de primăveri frumoase. Fie ca mandatul tău de vicepreședinte OutGoing Exchange să fie unul ușor, plin de realizări.  Să ne auzim cu bine și la alte activități pe care le organizezi și la care voi participa cu inima deschisă. “

Anunțuri