Am citit acum câteva zile un articol care exprima, în esență, motivele pentru care autoarea scria. Ce e drept, m-am regăsit în foarte multe din cuvintele respectivei. Cred că doar în vreo 3 virgule nu m-am regăsit , că în rest…Totul părea spus de mine. Și, la fel ca și în cazul autoarei acelui articol, și la mine se uită lumea strâmb când le spun că vreau să trăiesc din scris. Vreau ca viața mea să se învârtă în jurul meseriei de scriitor. Și pentru asta o să mă înscriu la jurnalism. Dar nu ăsta e subiectul articolului. Am fost întrebat de multe persoane de ce scriu eu pe blog. Ce motive am eu să stau câteva minute sau ore pe zi în fața monitorului, cu un fișier word deschis și cu un playlist pe fundal. Uite că acum am să le răspund .

1.Pentru că e ceea ce îmi place. Îmi place să stau cu un fișier WORD deschis,cu muzica în surdină sau la maxim ( depinde de stare) și să aștept să îmi vină ideile. Scriu pentru că îmi place, scriu pentru că pot scrie despre ceea ce vreau eu, cum vreau eu. Nu mi-aș dori să mi se impună vreodată să scriu despre ceva , fiind condiționat de păstrarea locului de muncă.

2. Pentru că am despre ce scrie. Întotdeauna apare câte un subiect nou. Indiferent că e vorba de lucruri apărute la televizor sau de lucruri pe care le văd în viața de zi cu zi a muritorului de rând ce mă consider, dar cu dorințe de autodepășire, mereu apare câte un subiect nou. Și scriu. Scriu foarte des. Am avut perioade când scriam 3-4 articole pe zi, alte perioade când scriam câte un articol pe zi. Acum, ce e drept, am mai rărit-o, dat fiind faptul că pe blogul meu apare un articol nou cam la 2 zile.

3. Când eram mic, toată lumea mă întreba ce vroiam să fiu când o să cresc mare. Și mereu spuneam că o să vreau să mă fac avocet. Apoi, mi-am schimbat pasiunea, începând să îmi placă matematica. Totuși, singurul lucru care mi-a plăcut mereu , dar spre care nu m-a îndrumat nimeni, probabil considerând că nu mi-ar aduce un venit substanțial, a fost scrisul. Mi-a plăcut încă de mic să scriu. Țin minte și acum că atunci când s-a stricat singurul televizor pe care îl aveam în casă, am început să citesc și să rezum mereu ceea ce citeam. Asta, ca dovadă a minții strălucite de care dispun. Glumesc, desigur ! Dacă stau bine să mă gândesc, singura persoană care a observat că îmi place să scriu și că am o oarecare înclinație către asta a fost profesoara mea de română din clasa a 9a. Ce dor îmi e de ea.

Ar mai fi, dar deja vă plictisesc. Dacă vă interesează mai multe, adresa mea de mail o știți. Dacă nu o știți, lăsați-mi un mesaj și o să vă dau datele mele de contact să vorbim mai multe. Există mereu și opțiunea Facebook sau, cum o numea cineva, varianta telefonului Zuckerberg. Lectură placută ! 🙂

Anunțuri