Poate că nu am cea mai bună capacitate de a-mi exprima sentimentele și gândurile pe cale verbal, sau poate că nu mă înțeleg toate persoanele când mă exprim verbal, așa că am decis să apelez încă o dată la comunicarea scrisă. Aș vrea să spun că , pentru mine, blogul a devenit un panou de comunicare cu toată lumea din jur. Sau măcar cu cei care îl citesc. Mereu am putut să îmi exprim mai liber sentimentele și gândurile în scris, decât vorbit. Nu știu din ce cauză. Poate pentru că uneori, când vorbești cu o persoană, vezi în ochii ei cam ce ar vrea să îi spui.

Astăzi, am avut o revelație sub duș. Sună ciudat, nu? De fapt, chiar e ceva ciudat și nu doar din cauza locului unde a avut loc. De ceva zile, stau posomorât că nu mă susține nimeni, măcar moral, în ceea ce vreau să fac. Că mulți îmi spun că o să mă întorc cu coada între picioare, că eu nu sunt în stare, etc. Ei bine, astăzi mi-am pus ceva în minte. Un gând pe care îl voi îndeplini , oricât de greu mi-ar fi ! Înainte să intru sub duș, am citit un mic citat :” Dacă vrei ceva cu ardoare, pune mâna și nu îi mai da drumul “. Și asta am să fac. Îmi doresc ceva cu ardoare. O ardoare pe care nimeni nu pare să o înțeleagă. O ardoare datorită căreia majoritatea oamenilor mă judecă. Poate o merit, poate nu ! Nu știu. Să mă judece , dacă nu au altceva de făcut !

Nu voi mai permite nimănui să mă demoralizeze. Nu voi mai permite nimănui să îmi spună ce pot și ce nu pot să fac. Am ajuns să mă închid în cameră pentru ce? Pentru că nu mă înțelege lumea? Să nu mă înțeleagă, asta este. E de ajuns că mă înțeleg eu. Și o să îmi arăt eu mie că pot. Și dacă nu îmi va ieși, măcar voi ști că am încercat. Mai bine așa , decât să mă întreb toată viața “ Ce ar fi fost dacă? “ .

Așa că, dragi cititori, prieteni, rude sau amici, îmi voi urma visele. Indiferent de hopurile care îmi vor ieși în cale.

Anunțuri