Te  văd. Mă uit in ochii tai de parcă aş privi Eden-ul. Mă priveşti şi îmi zâmbeşti. Mă faci să îmi întorc privirea , să nu cumva să citeşti ceva în ochii mei. Orice ar fi, e de bine. Poate de prea mult bine. Şi asta e rău. Întotdeauna, prea mult bine mi-a făcut rău.

Sunt visător. Visător cu plumb în ochi, cum ar spune cântecul. Daca ţi-aş spune că nu sunt ca alţii, nu m-ai crede. Aşa că, ce rost are să îţi spun? Dacă ţi-aş spune că îmi plac lucruri pe care alţii le consideră  “ gay” sau “ nebărbăteşti” , mi-ai râde în nas? Aş vrea să cred că nu, dar totuşi… Ceva mă ţine. Acelaşi lucru care m-a ţinut şi înainte. Nu, nu e o scamă. Doar dacă scamele se metamorfozează în temeri. Da, mi-e frică ! Şi?

Vreau să te strâng în braţe, să îţi sărut fruntea. Să îţi simt freamătul buzelor şi tremurul respiraţiei. Vino lângă mine. Rămâi aici ! Nu mai pleca ! Poţi să faci asta?

Anunțuri