Iubesc jocul de şah, și m-a fascinat de când eram mic, de la 5 ani când bunicul meu m-a învăţat să mut piesele. Şahul este cu siguranţă printe cele mai interesante şi mai atractive jocuri din lume. Nu este un joc simplu dar nici unul complicat și poate fi jucat de către copii dar poate pune la încercare şi adâncimea minţii celor mai puternici şahişti ai lumii.

Viaţa asta e ca un joc de şah. Trebuie să îţi pregăteşti din timp strategia, mutările, apărarea, atacul, iar apoi, pe măsură ce trece timpul să te adaptezi. Nu a zis nimeni că e uşor. Nici n-ar avea cum să fie. Doar că, vezi tu, în viaţa asta sunt mulţi pioni care nu fac decât să se plângă. Ba că nu au libertate de mişcare, ba că sunt mici, ba că regina e prea neagră, ba că nebunul merge pe diagonală şi tot aşa. Dar pionii ăştia plângăcioşi nu ştiu că oricât s-ar plânge, în final tot ei vor fi scoşi la înaintare şi folosiţi pe post de momeală. Ei vor lupta, iar regina va da şah mat şi va culege laurii. Tu ce ai ales să fii în viaţa asta? Un pion plângăcios, o regină perversă, un nebun inteligent, un cal singuratic, sau o tură fără scrupule? Regele e al învingătorilor şi se câştigă la sfârşit, când îmbătrâneşti şi priveşti în urmă la ce ai făcut. Dacă ai făcut ceva, bineînţeles.