Azi e baba mea. Conform tradiţiilor învăţate de mine de la părinţi, moşi, strămoşi, cum e ziua de azi, aşa va fi tot anul. Spre fericirea mea, momentan e soare. Dar de unde toată agitaţia asta cu babele? De unde tristeţea care vine din faptul că ziua în care avem baba este o zi posomorâtă?

Personal, nu cred foarte mult în asta. Nici în faptul că azi sunt cele 44 de pahare pe care le beau bărbaţii. Orice lichid ar fi, cele 44 de pahare rezultă în drumuri dese la baie şi poate un drum la spital.Nu cred nici că e ziua bărbatului. Eu merg pe premisa că ziua mea este în fiecare zi.Am auzit că în alte ţări, ziua de ieri , adică ziua internaţională a femeii, este zi liberă prin lege. Probabil că România încă nu a auzit de aşa ceva şi sărbătorim , în continuare , prin muncă. Ori, dacă unele femei au fost libere de la servici şi nu au făcut nimic ieri, astăzi unii din bărbaţii lor , posesivi şi „autoritari” , sau mai pe scurt, cretini ( scuzaţi-mi exprimarea) , le-au trimis inapoi la cratiţă pe principiul „astăzi este 9 martie, de ce stai degeaba? Fă-mi mâncare ! ” .

Nu am nimic împotriva faptului că ziua femeii este de multe ori pe an. O dată la ziua de naştere, o dată sau de mai multe ori la ziua de nume, de 1 şi 8 martie etc. Cred că şi ziua femeii ar trebui să fie în fiecare zi. De asta nu îmi plac mie relatiile în care romantismul îşi scoate capul din sacoşă doar la sărbători importante. Cum spuneam şi într-un articol de acum ceva timp, e puţin ilogic ca Maria şi Ion , care tot anul îşi aruncă tigăi şi căni în cap, să se aşeze la masa de 8 martie , cu lumânări pe ea, şi să îşi sopteasca cuvinte de amor, iar a doua zi să îşi strige ” te tai cu un topor ! ” .

Aşadar, La mulţi ani!

Anunțuri