În ultima perioadă tot observ cum din ce in ce mai mulţi tineri de vârsta mea încep să devină nostalgici la amintirea copilăriei lor. Apar tot felul de poze cu mesaje care întruchipează , mai mult sau mai puţin , copilăria noastră. Cum spun ei, cea mai fericită copilărie.

Însă, nu luăm în considerare câteva lucruri. Da, copilăria noastra a fost cea mai frumoasă pentru noi. Beam apă de la robinet şi nu am murit, dar trebuie să ţinem cont de faptul că nu era apa atât de murdară. Nu aveam laptop , Iphone sau Ipad, dar nu cred că a fost vreunul dintre noi care să nu tânjească la un Walkman sau un Terminator 2. Părinţii nu ne sunau ca să ne cheme la masă, pentru că nici ei nu aveau telefoane, darămite noi. Eu ţin minte că abia prin clasa a doua mi-am instalat telefon fix acasă. Şi era ceva foarte tare să ai telefon fix la acea vreme. Ţin şi acum minte cum întrebam lumea pe stradă cât este ceasul , ca să nu întârzii la masă.

Tot spunem că noi am avut cea mai frumoasă copilărie, dar să nu uităm de câte ori părinţii ne spuneau “ când eram eu copil, era mai frumos ca acum” . Nu am să uit niciodată cum bunicul mi-a zis că el îi făcea jucării din lemn lui tata, în timp ce eu îmi doream nu ştiu ce maşinuţă şi nu ştiu ce pistol cu bile. Şi generaţiile următoare vor spune că ei au avut cea mai frumoasă copilărie, pentru că lucrurile vor tot evolua ţi fiecare va avea ceva ce generaţia din urmă nu a avut.

Anunțuri