Suntem oameni. Şi, ca toţi oamenii, suntem plini de sentimente care mai de care mai solicitante. Iubim, râdem, plângem, avem supărări, bucurii, sentimente din cele mai variate. Iar atunci când vrem să vorbim cu cineva despre ceva ce ne apasă, la cine apelăm? Unii spun că apeleaza la cei mai buni prieteni, pentru că aceştia te ascultă mereu. Unii spun că apelează la părinţi , pentru că cele mai bune sfaturi le dau părinţii. Dar ce te faci când vrei să afli o părere obiectivă despre ceea ce spui? Când nu vrei să fii judecat dintr-un punct de vedere subiectiv sau de către o persoană care ţine la tine. Pentru astfel de momente există străinii. Acele persoane pe care nu le cunoşti, pe care nu le-ai văzut niciodată în viaţa ta, dar pe care le ţii totuşi în lista de prieteni de pe Facebook sau în lista de messenger.

Eu mereu apelez la ei, de fiecare dată când mă apasă câte ceva despre care nu pot vorbi cu cei apropiaţi. Nu de alta, dar atunci când implică persoane apropiate lor, ceva mă ţine din a le spune ce îmi trece prin cap. Astfel, apelez la acele persoane pe care nu le voi vedea vreodată, acele persoane pentru care voi rămâne tot timpul “ tipul de pe facebook” sau “ tipul de pe mess” . Ei sunt cei care mă ajută să mă descarc  atunci când am nevoie, cei care mă fac să zâmbesc când sunt trist. E mult mai uşor să asculţi pe cineva când nu îl cunoşti. E mult mai uşor să te deschizi în faţa cuiva pe care nu îl cunoşti şi pe care e posibil să nu îl cunoşti vreodată. Ştii că ce îţi va spune va fi obiectiv. Nu va avea nici un interes în a-ţi spune altceva.

Pentru faptul că existaţi, pentru că mă ascultaţi, pentru că mă faceţi să zâmbesc, străini, vă mulţumesc şi vă iubesc !

Anunțuri