Toţi suntem oameni. Cum ar zice Costel ( DEKO Café ), “ am venit să vă vorbesc, vouă, oamenilor ! “ . Aşa că astăzi m-am gândit să vorbim un pic despre obsesii. Sunt sigur că toţi avem câte un mic pitic pe creier. Fie că se manifestă prin spălatul pe mâini toată ziua, sau prin datul din picior ( cum este cazul meu ), sau prin curăţenia zilnică în casă (cum nu este cazul meu) , la orice fir de praf văzut. Toţi le avem!

Eu am să vorbesc despre ale mele, că mi le ştiu cel mai bine . Cum ziceam, unul dintre piticii de pe creieraşul meu plin de inteligenţă şi cultură, dar şi modestie, mă face să dau tot timpul din picior. Nu pot să stau locului. Nu mă simt bine dacă nu dau din picior. Ştiu că îi stresez pe toţi cei care stau lângă mine atunci când fac asta, dar nu mă pot abţine. Nu e ceva ce pot controla cu succes. ÎNCĂ!

Un alt pitic, mai rocker de felul lui, mă face să îmi mişc mâinile ca şi cum aş cânta la chitară sau la tobe ori de câte ori aud o melodie care îmi place. ŞI asta se întâmplă foarte des. Dar îl apreciez, că e rocker. Dacă era manelist, nu ştiu ce mă făceam !

Însă cel mai tare pitic e ăla care stă pe limba mea. Cred că de asta nu pot să tac. Gen, niciodată! El mă face să vorbesc mult. Dar mult. Cred că într-o viaţă anterioară a fost pe limba unui orator şi s-a molipsit. Că altfel nu îmi explic. Mi s-a zis odată că aş fi bun de crainic la radio, că sigur nu s-ar plictisi lumea în timpul unei emisiuni.

Eu mai am, dar nu vi-I zic pe toţi odată.Aşa că vă întreb şi pe voi: Ce “pitici” trăiesc în creieraşul vostru?

Anunțuri