În urma activității zilnice de “răsfoit” internetul , am dat peste poza atârnată de titlul articolului. Fac o mică paranteză aici pentru a susține, la rândul meu, protestele împotriva ACTA. Sper să nu intre în vigoare vreodată, pentru că îmi va opri activitatea zilnică de “răsfoit” internetul . Și nu numai mie. Așa, și acum să revenim. Am găsit această poza și primul gând care mi-a venit în minte a fost “oare așa făceam și eu?”. Poate că sunt amintiri reprimate și de asta nu îmi aduc aminte. Poate că am văzut ceva ce m-a traumatizat. Dar nu prea cred ! Eram cuminte.

Dar, tind să cred că toți eram așa curioși. Poate nu în felul ăsta. Dar fiecare dintre noi manifesta un anumit nivel de curiozitate pentru a vedea ce se ascunde sub fusta “lu’ tanti de la magazin” sau ce e în camera în care nu avem voie să intrăm. Eu eram curios să aflu de ce fetele nu au ce au băieții și de ce băieții nu arată precum fetele. Apoi am crescut și mi-am dat seama ca fetele nu sunt deloc precum băieții.  Încă de mic îmi stătea mintea la prostii. Chiar dacă eram cuminte !

Acum, mă uit la verii mei care nu mai sunt atât de curioși. Doar se joacă de-a “curiozitatea”. Deja știu mult mai multe decât știam noi la vârsta lor. Dar ,  ce e drept, noi nici nu aveam acces la atâtea informații precum au ei.

Oare ce ne face atât de curioși? Având în vedere că nu știu nimic despre cum erați voi când erați mici, am să fac referire tot la mine. Oare ce mă făcea pe mine curios să aflu ce e sub fusta “lu’ tanti de la magazin”? Sau să aflu de ce fetele nu au ce au băieții? Aveti vreun raspuns?

Anunțuri