Ați observat cum,de fiecare dată când vine câte o sărbătoare mai mare,gen Crăciun,Revelion,Paște(paște tu!NU?),începe avalanșa de urări de bine(mai mult sau mai puțin sincere)?La cât mai mulți ani,la cât mai mulți bani,la cât mai multe femei/bărbați,la cât mai multe de toate.Păi,dacă ar fi să primesc ce mi se urează,aș avea provizii pentru trei sfârșituri ale lumii.Poate îmi cumpăr planeta mea(și sigur nu se scufundă).Și,totuși,când se termină perioada sărbătorii respective,toata lumea revine la stadiul de dinainte.Adică acela de negare.Nu te cunosc,nu mă cunoști,nu ne salutăm pe stradă.Ne vedem și auzim la următoarea sărbătoare.Parcă ne dă cineva SHIFT+DELETE la memoria pe termen scurt.

De ce facem asta?Din nou,risc să par un pic învechit.Dar,la naiba,sunt.Eu de Crăciun,Revelion și alte ocazii trimit mesaje de bine doar…câtorva persoane.Cred că dacă mă apuc să le număr,îmi ajung degetele de la o mână.Într-adevăr,am pus pe facebook un mesaj din ăla de bine,prin care am adunat Like-uri.Dar,ăla e general.Persoanelor cărora chiar vreau să le urez ceva,le urez personal.Și,repet,sunt mai puține decât degetele de la o mână.Tocmai mi-am atras vreo nșpe dușmani cu afirmația asta!

În schimb,am primit o grămadă de SMS-uri cu Moș Crăciun pe sanie,cu renii legați la ochi,cu Anul Nou care vine pe schiuri,trăgând după el saci de sănătate și de dolari.Și de Paște sunt sigur că mi se va ura,din nou,să pasc fericit alături de cei dragi.Măi,eu pasc.Să paște și alții!Să paște to(n)ți!Nu degeaba e Paște!

Așadar,cum zice poza:”La multe de toate.Lăsați-mă în pace până la anul!”

Anunțuri