An-tan-ti-chi-tan motzunache capitan / Ene Bene bombardeaza / Bum!
Asa incepea unul din jocurile care au disparut din activitatea copiilor de azi, dar care ne-au cladit personalitatea noastra. Stiu ca toti le-ati jucat si mai mult ca sigur le-ati uitat. Pe vremea cand nu aveam Playstation, Xbox, Wii, Gamecube, Playstation Portable si altele, parca era mai vesela viata de copil. Ieseam, ne jucam, ne certam, spargeam, plangeam, radeam. Nu cred ca voi avea vreodata aceleasi senzatii despre un joc pe care l-am jucat pe calculator, fata de senzatiile legate de jocurile din copilarie.
Timpul era asa de scurt si ideile atat de multe, incat nu stiam cu care sa incepem si cu care sa terminam. Printre chemarile la masa, de la geamul bucatariei, reuseam sa ne consumam energia cu fel de fel de jocuri si joculete. Voi incerca sa fac o lista cat mai lunga cu acestea, pe care le-am trait si eu, dar si cu cele pe care mi le-au povestit prietenii.

Lipa Lipa (portofelul) 
Cand parintii ne cumparau coperti de cauciuc (plastic) pentru caiete, acestea nu rezistau prea mult deoarece fetele luau semnul de carte si isi faceau inelul Arabelei (un film cehoslovac Arabela) care iti indeplinea toate dorintele, iar baietii faceau Lipa (folosind pamant ud, mai fin, il presau si il inveleau in coperta de caiet/manual sub forma unui portofel). Cu lipa se arunca de la o linie (aprox. 3 m) la un cadran cu numere de la 1 la 10. Cel care atingea o valoare cat mai mare castiga (de obicei se paria pe surprize Turbo).

Castelul 
Va mai amintiti cat tipau vecinii cand le loveati masinile cu mingea incercand sa ii prindeti pe adversarii de la castel?
Jocul era foarte incitant: se formau doua tabere, se cautau 7 (sau 9) pietre de dimensiuni diferite, se forma castelul suprapunand pietrele, incepand cu cea mai mare jos, iar o echipa incerca cu cate un om pe rand, sa darame castelul cu o minge de fotbal, de la o distanta de cativa metri. In clipa in care mingea atingea castelul, echipa se imprastia in toate directiile, printre toate Daciile din parcare, iar cealalta echipa trebuia sa ii loveasca cu mingea pentru a-i elimina. Cei alergati trebuiau sa revina la castel (fara a fi prinsi) si sa repuna pietrele una peste alta pentru a castiga.

Tara tara vrem ostasi! 
Nu am inteles niciodata ce ma atragea la acest joc dar aveam o placere nebuna cand spargeam randurile adversare. Ideea jocului era foarte simpla: Copii formau doua randuri fata in fata strigand pe rand “ Tara, Tara vrem Ostasi!” si din randul opus un copil tasnea incercand sa rupa apararea din fata. Daca nu reusea intra in randul adversarilor, schimband tabara. Daca avea noroc si spargea randul de ostasi, isi putea alege unul din cei doi despartiti si se intorcea cu acesta in tabara lui.

Fata Ascunselea
Am auzit fel de fel de denumiri dar jocul era acelasi (piua, plimba ursu, pititea, ultimul plimba ursul, stai acolo usturoi ca stai bine pe butoi). Imi amintesc, dar nu inteleg, de ce trebuia sa scuipam la perete cand gaseam pe cate unul ascuns pe sub o masina sau prin tufisuri. Cand cel de la perete ii gasea pe toti cei ascunsi, se punea pe numarat cel care fusese vazut primul. Daca nu gasea niciunul, se repeta jocul. Stiu ca mereu ne certam intre noi, ba ca nu a numarat corect cel de la perete, ba ca altii se ascundeau prea aproape ba ca altii aratau cu degetul unde ne piteam.

Cornete 
As vrea sa scriu No Comment aici, dar nu pot. Joaca cu cornetele a fost, cel putin pentru mine, cel mai atractiv joc. Rupeam nenumarate caiete, reviste, ziare, umpleam cu cornete balcoane, bucatarii, perdele, curti, cautam tevi de plastic prin vecini, prin depozite. Era un haos cand incepeam sa ne suflam unul pe altul. Cei avansati aveau cate doua, trei, chiar patru tevi lipite intre ele cu scotch, gata incarcate cu cate un cornet pe teava. Singura diferenta era ca masinile nu alergau printre blocuri, cum alearga azi. Eram regii stradutelor, stapanii cartierelor, spaima bucatareselor cu geamul deschis.

Sotronul 
Era o tehnica sa gasesti o pietricica sau o bucata de geam spart si tocit, pentru a arunca perfect la numar. Din cate imi amintesc, aruncai la un numar, parcurgeai sotron-ul (topaind ba pe un picior, ba pe amundoua), iar la intoarcere te aplecai si luai pietricica ca sa poti termina cursa complet.
O alta versiune a sotronului era melcul, in care trebuia sa topai pe un picior de la inceput pana in centru, fara sa calci pe alte linii sau sa asezi celalalt picior jos.

Biscuitele (sau frunza) 
Asta da joc energic! Tot un joc pe doua echipe, in care un grup trebuia sa faca tot posibilul (sa impinga sau sa traga) pentru ca jucatorii adversi sa nu parcurga tot biscuitele desenat pe asfalt.

Matele Incurcate 
Ideea era foarte haioasa. Copii trebuiau sa se imbarlige cat mai mult posibil, iar un alt copil trebuia sa ii dezlege (un fel de twister romanesc).

1,2,3 La Perete Stai! 
Un joc foarte competitiv in care un grup de copii trebuiau sa se intreaca pana la perete, limitati de un alt copil care statea cu spatele la ei si striga “ 1,2,3 la perete stai!”. Ideea era sa parcurgi cat mai mult in timpul in care acel copil striga. In clip in care auzeai “Stai!” trebuia sa ingheti in pozitia in care te prindea cel de la perete. Cel care ajungea primul castiga.

Verde Stop! 
Va mai amintiti buzunarele pline de frunze? Mai stiti de ce? Ne provocam mereu cu expresia “Verde Stop!” si cel in cauza trebuia sa aiba verde pe el sau frunze in buzunar. Jocul avea si capcane, daca se striga “ Verde Stop pe Nemiscatelea!” nu aveai timp sa te repezi pe un gard sa rupi o frunza verde. Premiile variau de la un pupic la o surpriza turbo, la orice ne trecea prin cap.

Magarusul 
Jocul era mai mult pentru baieti. Erau de ajuns trei copii si o minge de fotbal. Scopul jocului era sa alergi magarusul cat mai mult. Conditia era sa sutezi mingea catre ceilalti dintr-o singura atingere. Dupa o prima atingere magarusul putea sa se repeada sa ii fure mingea celui vizat. Daca reusea, faceau schimb intre ei si jocul reincepea.

Ratele si vanatorii 
Ce placerea aveam sa fiu vanator! Taberele erau impartite intre vanatori (care stateau in extreme) si rate (care erau in centru, intre vanatori). Ideea era sa nimeresti cu mingea toate ratele si apoi sa se faca schimb de echipe (un fel de dodge ball american).

Print si cersetor 
Alt joc de baieti in care se desena un cadran din mai multe zone notate cu functii pe scara ierarhica: cersetor, cetatean, boier, mosier, print. Jucatorii trageau la sorti, prima oara, pozitiile de joc si incercau sa se elimine jucand tenis de picior de la unul la altul. Daca mingea atingea de doua ori un sector, acel jucator era eliminat si cei din pozitiile inferioare ii ocupau teritoriul. Jocul se termina cand ramanea un singur jucator pe teren, anume printul.

Coarda (Elasticul) 
Un joc dedicat fetelor, care aveau o rutina extraordinara cand sareau coarda. Scopul jocului era sa parcurga un numar de pasi exacti fara a se incurca deloc. O versiune mai dificila a corzii era elasticul. Erau necesare doua persoane care tineau elasticul in diferite pozitii iar o a treia persoana trebuia sa sara printre acele pozitii fara a se impiedica.

Baza Americana 
Cand vroiai sa faci misto de cineva sau sa te razbuni, jucai baza. Jocul era simplu: Un jucator statea cu capul aplecat, cu mana la ochi, sprijinit pe un perete, un stalp, sau o masina, iar ceilalti jucatori ii trageau o palma dupa ceafa si acesta trebuia sa ghiceasca cine a dat. Oare de ce nu se ghicea niciodata?

Cazemata 
Va mai amintiti dunele de zapada de pe aici ? Ningea nene de nu se mai oprea! Noi ne echipam cu salopetele de plus pana in gat, manusile (cu doua degete) legate cu sfoara dupa gat, caciula pe cap, fularul facut de mamaie si ieseam cu totii afara sa facem cazemate, ca sa ne batem cu bulgari. Nu am mai vazut zapada cum era pe vremuri…

Baba Oarba 
Va suna cunoscut? O esarfa la ochi, un grup de copii galagiosi in jurul celui legat. El era invartit pana il lua ameteala, apoi trebuia sa prinda pe cineva si sa spuna cine este. Pana nu reusea, ramanea baba oarba.

Telefonul fara fir 
Cand ne strangeam seara la bloc, jucam telefonul fara fir. Alegeam unul din noi sa fie primul si acesta soptea la urechea urmatorului copil un cuvant si din soapta in soapta, ultimul copil striga tare cuvantul ajuns la urechea lui. Nu imi amintesc vreodata sa fi fost acelasi.

Anunțuri