Mica introducere:As vrea sa ii multumesc persoanei care a scris acest articol pentru inteligenta si maiestria de care a dat dovada atunci cand a scris acest articol.Sper ca,prin intermediul postarii,mesajul transmis sa ajunga la cat mai multe persoane!

De ce ai injura școala?!

Despre liceeni, stundenți, școală, cărți, peri albi, regrete și înjurături.

Enciclopedia online, Wikipedia, oferă o definiție clară și pe înțelesul tuturor: școala este o instituție publică proprietate de stat sau privată unde se învață disciplinele prevăzute într-un plan de învățământ. Toate bune, frumoase și clare până aici, nu?
Ei bine, de ani buni tot vad sau aud oameni înjurând această instituție din cauza faptului că lucrurile oferite nu sunt destule pentru a asigura obținerea unui job. Bine, că mai sunt unii care se așteaptă să devină mai inteligenți doar trecând pe la ore/cursuri din când în cand și deloc pregătiți, e partea a 3-a. Partea a 2-a referindu-se la cei care sunt de părere că școala va citi o carte pentru tine și ție îți va implanta cumva toate informațiile în cap. Într-o oarecare măsură și spre propria-mi rușine, am făcut parte din categoria celor mai sus menționați.

Care credeți că ar putea fi cauzele pentru care unii oameni, deși majoritatea îmi sunt de o vârstă, adică tineri, blesteamă școala cu atât patos? Mie îmi trec câteva prin cap.

Pentru început, mă îndoiesc foarte, foarte tare că generațiile devin din ce în ce mai stupide sau că ne îndreptăm cu pași mari spre scenariul din „Idiocracy”. Chiar din contră, consider că generațiile devin din ce în ce mai agere… și mai puturoase, ce-i drept. Deși puturoase ar putea fi prost spus. Sunt trecut de 20 de ani, nu cu mult, dar observ cât de mult s-au schimbat lucrurile. Am un frate de 16 ani(să trăiască copiii lu’ mama!), elev în clasa a 10-a. Când aveam aceași vârstă, visam, ca un copil, să am un calculator, mobil cumpărându-mi mama cu chiu, cu vai! Rupeam MTV-ul, fotbalul și, mă rog, nu mă mândresc cu celelalte… Mama îmi dădea bănuți de drum și ceva pentru „pachețel”- un pachet cu 10 țigări Winston(vai ce le duc dorul!) și o cafea ieftină. Și-atât! Ieșeam în oraș o dată, maxim de două ori pe săptămână și în rest băgam teme și toate cele. Ne sunam pe fix ca să întrebăm câte ceva și cam atât.

În prezent, țurai! „Mess”, Facebook, hi5, Counter-Strike, NFS, World of Warcraft, FIFA. Nu mai există „Vreau un telefon mobil, mamă!” ci forma corectă este „Am nevoie de un telefon cu MP3 player, browser web și cameră foto bună!”. ”Mamă/tată am nevoie de un calculator” s-a transformat în „Nu îl luăm pe ăsta că e tarabă” sau „Îmi trebuie și un laptop!”. „Am citit cartea x scrisă de y și mi-a plăcut la nebunie, m-a lăsat mască!” s-a transformat în „Ai văzut fimul a?”, ca răspuns venind „Nu frate, mă uit la serialul ăla tare.” sau „Nu, bă, eu am intrat pe CS aseară și am spart căpățâni!”.

Nu bag absolut toată lumea în aceeași oală, doar majoritatea. Încă mai am plăcerea să văd elevi sau studenți la bibliotecă în căutarea unui atlas sau a unei cărți de beletristică și asta îmi dă încrederea că mai există o speranță. Bineînțeles, o inițiativă care să instige acest segment de vârstă la cultură este la fel de rară ca nota 10(zece) la ultima ediție a examenului de bacalaureat. Nici nu vreau să aud că a fost extraordinar de dificil sau că acele camere au persiflat elevul! Nu, adevărul e că nu se învață. Programa școlară este și ea la pământ dar în România nu se mai învață. Păcat, proști nu suntem.

Din proprie experiență știu că cei care au citit cărți la momentul potrivit sunt inteligenți și cu un vocabular dezvoltat. Am încercat din răsputeri să recuperez și eu perioada respectivă acum, dar cu job, planuri mărețe și facultate în același timp e cam dificil să mai ai energie sau dispoziție de o carte, deși reușesc să rup timp și pentru asta.

Scumpi liceeni, tinerețea nu se termină o dată cu liceul! Vreți să ajungeți ca unii dintre noi(studenți adică) care își blesteamă zilele că nu au învățat un pic mai mult în liceu? Admiterea la facultate depinde de rezultatele din liceu și facultatea este un lucru banal în zilele de astăzi.

Revenind la ideea de la care am plecat: nu școala este de vină că voi nu ați fost admiși la facultatea unde v-ați dorit! Nu școala este de vină că voi nu știți cât face 1+1×2! Nu școala este de vină că terminați o facultate și că nu știți să faceți nimic pe domeniul respectiv! Nu școala este de vină că nu știți o limbă străină! Vina e a voastră.

Ce puteți face în privința asta? Păi, veți realiza că am dreptate doar în momentul în care vi se va închide o ușă în nas. Înjurați, descărcați-vă și puneți burta pe carte! „Cine are carte, are parte!”- proverb românesc. Până mai acum ceva vreme, consideram proverbele sau maximele românești o tâmpenie și jumătate. Sunt adevărate totuși.
Avem numeroase avantaje la îndemână în comparație cu generația anterioară: internet, prieteni mai mulți, biblioteci peste tot, profesori tinerei care sunt mai mult decât fericiți să vă ajute să excelați și îl avem, drept bun prieten, pe google. Google știe tot! Trebuie doar să-l întrebi.

Anunțuri